Timp de citit : 2 minute

Uneori mi-e greu să scriu, mi-e greu să cred că pot aduce valoare în viața cuiva. Mi-e greu să cred că sunt valoroasă.

Mi-e greu să cred că sunt valoroasă

Recunosc, de ceva vreme îmi lipsește perseverența de a scrie, de a livra idei și mesaje pe blog. Și asta din cauza gândului “Ce poți oferi mai mult decât există? Ce poți aduce în plus în blogosferă? Sunt mii de bloggeri acolo care au un mesaj de oferit, de ce al tău ar fi unic, diferit, important?” Și uite-așa m-am blocat în ultimele săptămâni.

E recurent în viața mea acest carusel al imaginii de sine. E un proces în care sunt angrenată, acela de a mă accepta, îmbrățișa. Acela de a-mi recunoaște limitele, imperfecțiunile dar și talentele și abilitățile.

E un proces în care sunt angrenată, acela de a mă accepta, îmbrățișa. Dumnezeu este Cel care mă ajută!

Dar Dumnezeu e Cel care mă ajută, îmi arată semnificație, iubire, acceptare. Este un prieten pentru mine, un Învățător, un Tată! El este Cel care mă liniștește și mă ajută să mă ridic, să mă bucur, să mă înțeleg!

Luna aceasta am deschis ochii să văd și să îmi accept abilitatea de organizare, de mobilizare a oamenilor spre o cauză comună. Îmi place la nebunie să organizez, să planific. Și luna aceasta am inițiat și organizat trei evenimente: o ieșire la bowling în grup mare. un baby shower surpriză, și o ieșire la munte. Din fiecare astfel de experiență învăț. Învăț cum să lucrezi cu oamenii, ce le place și ce nu. Ce anume în teorie sună bine, dar în practică nu pușcă, cum să comunici cu oamenii când organizezi un eveniment, cum să rezolvi neprevăzute și multe altele.

E așa o bucurie pentru mine să văd că ideile mele prind viață prin entuziasmul oamenilor care se li se alătură. E așa o bucurie să îi văd deconectați, veseli, să îi văd că socializează!

Un gând care s-a născut în mintea mea în ultimele zile, bazându-se pe experiența ultimelor săptămâni, este acela că dragostea întotdeauna va ajuta, în schimb, critica, nemulțumirea, cuvintele de condamnare nu, cu siguranță nu, NICIODATĂ!

Îmi propun să folosesc mai des cuvinte pline de dragoste, drag și acceptare. Nu cuvinte de critică, nemulțumire, frustrare.

Mi-am descoperit greutatea de a oferi dragoste și acceptare celor care mă calcă pe nervi, celor care nu îmi respectă limitele și le încalcă cu nerușinare. Și am încercat să mă apăr prin cuvinte dure. Bineînțeles că nu a avut succes metoda. Dar în unele momente de calm și liniște, am încercat să folosesc acceptarea, să arăt iubire, și da, a funcționat!

Luna martie a fost o lună plină de energie, frumoasă, de tranzit între recele iernii și căldura imensă adusă de primăvară. Lumina naturală mă încântă! Ziua mai lungă îmi oferă energia mult dorită. Vindecarea mea continuă, continui să învăț să am răbdare, să Îl descopăr pe Dumnezeu, și modul în care am fost creată!

Luna ta cum a fost?

Sursa foto aici.

anascrie-blog-personal

Leave a Reply