Timp de citit : 4 minute

reprimarea-emotiilor-consecinte

În cartea sa, Changes that heal (Schimbări care vindecă), Henry Cloud are un capitol care se numește Learning to Accept Both Good and Bad (Învață să accepți și binele, și răul) unde se ocupă de cazul în care omul refuză să proceseze emoțiile și sentimentele negative, și ajunge să sufere de numeroase probleme, ca de exemplu: frică de relații, depresie sau anxietate.

Sentimentele negative sunt valide și trebuie să le gestionăm corect, pentru a nu ne creea probleme.

Subiectul acesta mi-a atras atenția și mi-am dorit să îl aprofundez, așa că voi scrie aici principalele idei a ceea ce am descopeit.

Henry Cloud ia trei emoții puternice: mânia, tristețea și frica – și vorbește despre ele, ce înseamnă şi ce consecinţe are negarea lor. Voi urma și eu aceeași structură:

  • Mânia

    E una din emoțiile noastre negative de bază, care ne atenționează că ceva nu este în regulă. De obicei semnalează că vrem să protejăm ceva – ceva ce putem pierde, ceva la care ținem, ceva care contează pentru noi.
    Sentimentul de mânie nu e un lucru rău, dar ce alegem să facem ca urmare a ce simțim, poate fi rău.
    Printre consecințele reprimării mâniei se numără: de la tulburări psihofiziologice – ca dureri de cap, ulcer – până la tulburări de caracter – ca agresivitate, pasivitate, incapacitatea de a munci, depresie serioasă sau panică.
    Dacă nu te confrunți cu mînia, va apărea amărăciunea, care te duce la critică și un spirit de neiertare.
    În loc de a nega mânia, putem să ne-o asumăm, să o acceptăm și să vedem ce e cu ea, de unde vine și ce vrea să ne spună.
    Putem examina mânia și descoperi ce anume vrem să protejăm. Poate protejăm o vulnerabilitate sau o dorință de control. Poate protejăm ceva bun sau ceva de care trebuie să scăpăm. Indiferent de ceea ce descoperim, dacă nu negăm mânia, vom învăța să fim sănătoși emoțional.

Sentimentul în sine nu este un lucru rău, dar ceea ce alegem să facem ca urmare a ceea ce simțim – poate fi rău.

Am observat că deseori dacă simt emoții negative, sau dacă îmi vine să plâng, cei din jur îmi spun să nu plâng şi să nu fiu tristă. Suntem învățați să evităm, să respingem emoțiile negative, ca și cum ar fi ceva rău. Dar Dumnezeu ne-a creat ființe emoționale. Și asta e bine și frumos. Dacă nu am avea durerea în corp, care să ne spună că există ceva problemă, nu am ști că trebuie să mergem să o rezolvăm. Așa este și cu emoțiile, ele ne semnalează ceva de care trebuie să ne ocupăm, așa că hai să le privim ca pe un dar!

  • Tristețea

    Poate îți aduci aminte de animația Inside Out, realizată de cei de la Pixar. O consider foarte valoroasă și potrivită pentru discuția noastră de acum. Fiecare sentiment e ilustrat printr-un personaj, în interiorul mamei, tatălui, și a fetiței care joacă în Inside-Out. Prin haz și creativitate, vedem cum sentimentele determină acțiuni. Recomand să vezi animația dacă nu ai făcut-o până acum!
    Tristețea semnalează durere, pierdere sau răni. Trăim într-o lume imperfectă în care deseori suntem răniți sau pierdem câte ceva, fie că îi pierdem pe cei dragi, fie că riscăm în relații și suntem răniți, fie că riscăm financiar și nu iese. Pierderi avem fiecare. Tristețea ne ajută să ne consumăm durerea și să trecem peste, să continuăm.
    Dacă ne reprimăm și negăm tristețea, ajungem la depresie, probleme psihologice, consum de substanțe sau tulburari de alimentație. În mod ciudat – tristețea e drumul spre bucurie – procesarea tristeţii duce la bucurie şi eliberare. Tristețea semnalează o durere care trebuie procesată. Când oamenii își neagă tristețea, inima lor se transformă încet, încet în piatră. Devine imună, și nesensibilă, incapabilă să mai simtă, incapabilă să iubească sau să fie delicată. Negarea tristeții face oamenii insensibili.

Când oamenii suprimă anumite emoții, ei nu sunt în contact cu realitatea.

EXEMPLU:
Henry Clound, în cartea amintită mai devreme, oferă povestea unei fete cu atacuri de panică și o frică enormă de moarte. De câte ori auzea la știri despre vre-un deces, următoarea perioadă era copleșită. Avea coșmaruri și atacuri de panică. Venind la consiliere în cadrul centrului lui Henry Cloud, a fost ajutată să găsească sursa problemei. Și aceasta era faptul că în trecut, cu anii în urmă, cand a murit sora ei, deși durerea era copleșitoare, tatăl ei a spus familiei că nu vor mai exista discuții despre moartea surorii ei. Că trebuie să fie cu toții puternici, să lase trecutul în urmă și să meargă înainte. Așa că tipa a rămas cu sentimente de profundă tristețe neconsumate și nerezolvate. După ce a aflat asta, și a avut cadrul în care a putut să își consume tristețea, eliberarea ei a venit, și a scăpat de atacurile de panică.

Avem nevoie să discutăm despre suferința noastră, nu să o ascundem sub preș sau să o ignorăm. Trebuie să formăm o relație cu tristețea în urma unei pierderi, să cooperăm cu ea pentru vindecare.

  • Frica

    Frica semnalează pericolul. Acesta poate fi real sau imaginar, dar responsabilitatea noastră este să recunoaștem și să acceptăm frica, să fim conștienți de ea și să lucrăm cu ea.
    La fel ca la tristețe, dacă negăm frica, devenim insensibili și reci.
    Ne putem încrede în Dumnezeu, pentru că El este în control, și astfel putem lupta cu frica.
    Dacă ne acceptăm frica, vom fi capabili să cerem ajutorul de care avem nevoie. Dacă nu, vom rămâne blocați. Frica ne face să fim conectați cu nevoia noastră de oameni și de Dumnezeu. Ne face conștienți de limitările noastre și conștientizăm partea vulnerabilă din noi.

Tu unde te afli? Ai tendinţa de a-ţi nega sentimentele? De a le alunga şi reprima? Ia-ţi câteva minute şi gândeşte-te la asta. Cum ai putea face data viitoare când vei avea tendinţa de a le ascunde în sacul fără fund, departe de realitate?

Imagine preluată de pe unsplash.

anascrie-blog-personal

Leave a Reply