Tag: identitate

Luna iunie

Timp de citit : 2 minute

IMG_20160625_234504

Privind retrospectiv această lună, îmi dau seama că am devenit tot mai liniștită, mai calmă, mai odihnită și mai focusată în a investi în ceea ce îmi doresc și mi-am propus. M-am bucurat. Mintea îmi era limpede și am avut resursele necesare de a-mi folosi timpul liber așa cum îmi doream: 1. să petrec mai mult timp cu Dumnezeu, 2. să investesc în pasiunea cusutului și 3. să fac din sport un obicei zilnic.

Am conștientizat din nou, că mă ajută să mă concentrez pe mai puține lucruri, în felul acesta fac muncă mai de calitate și impactul este mai mare.
Sfârșitul de lună totuși a revenit în forță cu tristețe și descurajare, cu multe gânduri și cu presiunea … Citește mai mult

Solitudinea într-o generație dominată de activism

Timp de citit : 2 minute

IMG_20160417_165831

Da, știu că solitudinea este dorită mai mult de introvertiți decât de extrovertiți, dar trebuie să recunoaștem că această perioadă de timp pe care o trăim este marcată de multă, multă agitație și zgomot, iar liniștea e ceva ce ne dorim cu toții.

Rareori ajung în natură, într-un loc plin de liniște și totodată de zgomote, dar zgomote frumoase, de la păsări sau alte vietăți, vântul.. și apreciez așa mult acel moment, mă bucur de el tare, pentru că este rar și prețios. Mă ajută să mă liniștesc, să meditez, să fiu mai recunoscătoare și mai bucuroasă. Eu asociez ideea de solitudine cu liniște, cu natura. Pentru voi poate arăta diferit și nu este nici-o problemă.

Am văzut la … Citește mai mult

Despre luna mai

Timp de citit : 3 minute

Tema lunii mai a fost adaptare. Adaptare la noul job, adaptare fără cursul de croitorie, dar cu comenzi de haine. Adaptare cu mașina, cu ideea de a fi șofer, de a conduce singură. Adaptare la a fi la sat, cu părinții. Adaptare și învățarea înotului, adaptare cu ideea că voi locui singură.

Aceste zile mi-am făcut timp să îmi setez scopuri pentru vara care ne stă în față, cred că în felul acesta voi fi mai focusată. Obișnuiesc să îmi creionez planuri, să știu că investesc în ceva anume cu scop, nu random sau din înerție, și apoi când trag linia să îmi dau seama că am irosit oportunități.
Iată câteva:
– să mănânc lubeniță multă, este unul din … Citește mai mult

Minciuni pe care le-am crezut

Timp de citit : 2 minute

banner-1188502_1920

Aș vrea să vă povestesc cu ce minciuni m-am confruntat, ce am fost tentată să cred. Mă ajută să scriu și cred că și pe voi vă ajută să citiți. Poate dând glas gândurilor reușim să le demascăm.
Le voi împărți pe categorii, cele mai multe fiind despre identitatea mea, dar și despre emoții, despre Dumnezeu.

Despre identitatea mea

Ești rea, urâtă, nașpa.
Ești singură, nimănui nu îi pasă de tine.
Ești arogantă, insensibilă.
Nu ști să faci acest lucru deci nu ești valoroasă.
Nu contezi.
Nu ești importantă.
Trebuie să fi perfectă ca să meriți să fi iubită.
Ești vinovată pentru alegerile lui X.
Este importantă imaginea pe care o ai în fața celor din jur, ai grijă … Citește mai mult

Am decis să nu mă mai sabotez singură

Timp de citit : 1 minut

IMG_20160524_133038

Astăzi m-am decis: aleg să mă văd așa cum mă vede Dumnezeu, să îmi permit să privesc la talentele și darurile mele, la părțile bune.

Vreau să încetez să mă blamez, să mă critic, să mă cert, să am așteptări nerealiste.

Aleg să am răbdare cu mine, să îmi permit să greșesc.

Vreau să îmi celebrez reușitele!

Îmi propun să mă iert atunci când voi greși, și să nu mai supra-analizez greșeala.

Vreau să accept complet dragostea pe care Dumnezeu mi-o poartă, și harul pe care mi-l oferă.

(Harul este o favoare, un cadou pe care nu îl meriți, și eu asta primesc de la Dumnezeu: acceptare și iertare deși nu merit, ajutor, putere și multe alte daruri.)

 … Citește mai mult

Acceptarea de sine

Timp de citit : 2 minute

pexels-photo-27411

Ah, perioada aceasta simțeam și vedeam cum Dumnezeu îmi mai descoperă încă un nivel și apoi încă un nivel al profunzimii mele. Este vorba despre lupta mea cu acceptarea de sine.

Cred că Dumnezeu a considerat că am nevoie să conștientizez exact unde mă aflu. Nu credeam că este așa de mare lupta mea, și că sunt atât de sensibilă. Pur și simplu am fost șocată să mă văd astfel. Înțeleg că vine din copilărie și că are rădăcini puternice. Dacă părinții nu ți-au umplut rezervorul de semnificație atunci când ai fost copil, este greu să te vindeci, durează, și este greu să crezi că Dumnezeu este atfel, diferit de părinții tăi. Am început procesul de vindecare, de respingere … Citește mai mult

Adevăruri pe care le uit prea repede

Timp de citit : 1 minut

pexels-photo-93011

1. Sunt acceptată, iubită și valoroasă

2. Compararea cu ceilalți nu are nici-un sens

3. Nu pot vedea decât o parte mică dintr-un puzzle mare

4. Tatăl meu e un Dumnezeu măreț, Creatorul Universului întreg

5. Sunt imperfectă, așa că trebuie să am răbdare cu mine

6. Să nu judec oamenii sau circumstanțele, nu sunt în papucii lor și imaginea pe care eu o văd e mult prea mică pentru a mă pronunța

Tu ce adevăruri uiți?

Sursa foto aici.

anascrie-blog-personal

Lucrezi la imaginea pe care dorești să o ai în fața altora?

Timp de citit : 2 minute

carnival-venice-eyes-mask-53207

Nu cred că e benefic să îmi aliniez acțiunile în funcție de ceea ce ar crede ceilalți despre mine.

De ceva vreme am început să fiu mai relaxată în această privință, și să fiu eu însumi, așa cum sunt de fapt, fără să ascund părți din mine, doar pentru că altora nu le-ar plăcea. Este greu, pentru că te expui, poți fi rănit, criticat, și în adâncul nostru dorim acceptare și apreciere.

Cum identific eu când anume sunt tentată să schimb imaginea pe care o “creez” în fața celor din jur?

Semnale:

  • țin neapărat să spun motivele pentru care am făcut sau nu anumite lucruri
  • țin neapărat să explic și motivez greșelile
  • țin neapărat să anunț oamenii atunci când
Citește mai mult

Despre identitate

Timp de citit : 2 minute

pexels-photo-189449

Văd în jurul meu cum o mare mulțime de oameni îți lasă identitatea dictată de: prieteni, realizări, eșecuri, sentimente, chef, performanțe, dependențe sau societate.

Eu însămi mă lupt cu această presiune, deoarece, de mic copil, aceste idei s-au întipărit în mintea mea. La școală erai lăudat pentru note bune (realizări) sau dojenit pentru note mici (eșecuri), părinții făceau la fel, orice eșec atrăgea ceartă, astfel am perceput că sunt bună atunci când fac lucruri bune, lăsându-mă atrasă de această bază așa instabilă a identității.

Cine decide până la urmă cine sunt eu? cum sunt eu? care e identitatea mea?

Mă gândesc la cartea lui Max Lucado – “Ești prețios”, o cărticică scrisă pentru copilași dar care conține un adevăr … Citește mai mult

%d bloggers like this: