Timp de citit : 2 minute

ce-fac-cu-tendinta=mea-de-a-detine-controlul

“Controlul e o mască pe care o folosești atunci când simți că ai pierdut controlul.” Sheryl Paul

Recunosc, am această tendință destul de puternică. Mă refer la tendința de a simți sau știi că am lucrurile cât de cât în control.
Simt asta atunci când fac un plan și totul decurge cum am stabilit, fără neprevăzute. Iar atunci când circumstanțele se schimbă și planurile pică, nu prea îmi place.

Așa că mă întreb:

  • De unde tendința mea puternică de a avea lucrurile în control?
  • Ce înseamnă să ai lucrurile în control/ să deții controlul?
  • Asupra căror lucruri am de fapt control?

Să le luăm pe rând:

De unde tendința mea așa puternică de a avea lucrurile în control?

– pentru a fi liniștită
– o modalitate de a nu fi anxioasă
– îmi oferă siguranță
– am nevoie să știu cum se vor derula lucrurile

Nu cred că e un lucru rău în sine să îți dorești să nu îți pice planurile. Dar de aici și până la a fi absorbită ca totul să fie cum vrei tu, iar dacă nu e așa, e mare bai.. e ceva drum de parcurs.

Ce înseamnă să deții controlul?

Senzația de liniște pe care o ai atunci când lucrurile decurg după placul tău.
Cred că a spune că deții controlul e un lucru fals. Ce anume îmi poate garanta că am controlul a ceea ce se întâmplă? Nimic nu îmi oferă garanția zilei de mâine. Oricând poate apărea o neprevăzută care e cu mult peste ceea ce poți tu face.

Uneori am această senzație de frustrare a faptului că nu am controlul, atunci când îmi scapă ceva, când greșesc și îmi dau seama târziu. Mă enervează să constat că nu sunt perfectă și nu am acționat într-un mod 100% perfect. Mă gândesc că este și acesta un mod greșit de a crede că ai controlul.

Se pare că nu pot fi perfectă, și asta înseamnă că trebuie să îmi accept imperfecțiunea și a nu mai ține cu dinții de concepția greșită că pot să fiu înțeleaptă 100% și pot controla asta. Viața e concepută ca un proces continuu de sfințire, perfecționare. Așa că mă străduiesc să accept că nu eu am controlul acestui proces, ci Dumnezeu îl ghidează și pas cu pas mă învață câte ceva.

De fapt, asupra căror lucruri am control?

Eu aș spune că pot controla doar persoana mea:

  • ce gândesc și permit să fie în mintea mea
  • ce obiceiuri cultiv
  • cum îmi folosesc timpul, felul în care muncesc
  • felul în care reacționez la ceea ce mi se întâmplă
  • ce atitudine aleg să am

Din câte observ, toate ariile unde am control este persoana mea.

Cu siguranță NU am controlul:

  • circumstanțelor a ceea ce se întâmplă
  • celor din jur: NU pot schimba pe nimeni!

Să revenim la citatul de la început

Dacă observ că am intrat într-o panică a controlului, aș face bine să mă opresc și să mă întreb: ce frică trădează această reacție? Hai să las deoparte masca aceasta și să mă uit la mine, ce se petrece? Sunt om: imperfect, limitat, și e ok să nu am controlul tuturor lucrurilor. Hai să învăț să accept ceea ce vine, ceea ce primesc, neprevăzutele, greșelile, felul imperfect al celor din jur, și să nu mai încerc să trag de sfori care nu sunt legate de nimic.

Este o lecție pe care trebuie să o învăț.

Tu ce părere ai despre tendința noastră de a ne simți în control mereu?

Sursa foto unsplash.

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.