Cât de mult îi accepți pe cei din jur?

Eu cred că acceptarea de sine reflectă acceptarea pe care o oferi celor din jur.
Pe ce mă bazez când spun asta?

-> Nu poți oferi altora ceea ce NU ȘTII să îți oferi ție.

De obicei oamenii neiertători sunt aceia care nu se iartă nici acceptă pe ei înșiși. (Changes that heal – Henry Cloud)

Când oamenii sunt defensivi, este de obicei pentru că nevoile lor emoționale nu sunt împlinite. Nu se simt în siguranță sau acceptați.

• Atunci când un om drag de lângă tine ia o decizie pe care tu nu ai lua-o, care ți-e primul gând?
• Atunci când cel drag din familia ta se organizează total diferit de tine, ce îți vine să faci, să îi spui, să gândești?
• Cât de des îi crititci pe cei din jurul tău?
• Cât de des gândești că suntem diferiți și e ok, că eșecul nu e o dramă, cât de ușor ierți? Cât de ușor TE IERȚI?

Privește la reacțiile tale față de tine însuți și față de cei dragi în următoarea săptămână. Vezi vreo legătură între felul în care te accepți pe tine și apoi pe ei?

Recunosc, am perioade în care mi-e tare greu să mă accept pe mine însămi, și perioade în care mă simt bine în pielea mea.
Am perioade în care îmi observ reușitele, și perioade în care refuz să primesc un compliment de la cineva.
De obicei perioadele în care NU mă accept pe mine, coincid cu cele în care devin critică cu cei din jur. În acele zile mă concetrez pe ceea ce nu am, nu sunt, nu reușesc, și la fel fac cu cei dragi.
Îmi doresc să cultiv tot mai mult acceptarea de sine, ca să pot dărui acceptare celor din jur. Să fiu blândă cu mine și cu ei. Să am mereu în vedere potențialul lor, reușitele lor, pe lângă  imperfecțiuni.

Zilele trecute, citind Biblia, am dat peste o idee care mi-a sărit în ochii. Spune (citez) că pe Dumnezeu nu îl impresionează puterea omului, ci El dorește ca omul să se teamă de El și să se încreadă în El.

“nu în puterea omului Își găsește El plăcerea. Domnul Își găsește plăcerea în cei ce se tem de El, în cei ce nădăjduiesc în îndurarea Lui.” Psalmul 147: 10b-11 (NTR)

Așa m-a eliberat această perspectivă de presiunea de a fi perfectă. Pentru că nu sunt, și nu pot fi, oricât m-aș strădui, nu pot să acționez bine și înțelept în orice moment. Mă încred în Dumnezeu și merg înainte. Procesul trasformării mele și al creșterii mele e în controlul Lui. Dumnezeu nu e impresionat de ceea ce eu pot face, ci de credința și încrederea mea în El.

Dumnezeu nu e impresionat de ceea ce eu pot face, ci de credința și încrederea mea în El. Asta mă ajută să mă accept mai ușor!

După acceptarea de sine vine și acceptarea celor din jur.
Îți poți măsura nivelul de acceptare cu modul în care te accepți pe tine.

Cum ți se par aceste idei? Crezi că sunt reale?

Sursa foto unsplash.