Sunt interesată de subiectul depresiei și, pentru că deseori îmi puneam întrebări de genul:

• Ce este depresia?
• Când anume o persoană e declarată depresivă?
• Care e diferența între o tristețe profundă și depresie?

mi-am propus să caut să înțeleg mai bine ce anume este depresia, și să aflu răspunsuri la întrebările mele.

Articolul meu nu e nici pe departe un răspuns perfect la toate întrebările, ci e un început de căutare și împărtășire a ceea ce am găsit despre depresie, din ceea ce Andrew Solomon și Maggie Robbins spun, ei înșiși suferind de depresie, respectiv tulburare bipolară.
Mi-am notat câteva aspecte din discursurile lor și iată de am aflat:

Ce spune Andrew Solomon, scriitor și vorbitor pe temele: psihologie, politică și arte despre depresie:

Atunci când ești depresiv îți pierzi interesul pentru orice.

Opusul depresiei nu e fericirea, ci vitalitatea.
Tu ști că ești ridicol (apropo de ceea ce gândești, adică multe lucruri negative) dar ești blocat. Ești prins ca într-o ghiară și e greu să ieși de acolo.
Renunți să lupți.
După o perioadă vine și anxietatea peste tine. E o senzație de frică pe care o ai în permanență și nu ști de ce. Gândul că ești în viață e dureros.

Apoi vine etapa în care conștientizezi că ai o problemă și trebuie să faci ceva în sensul acesta. Există posibilitatea de a lua medicamente și de a face terapie (de obicei asta este pentru toată viața).
Din ce înțeleg eu, se duce o luptă la nivelul minții tale în ceea ce privește identitatea ta. Ești bombardat cu tot felul de întrebări existențiale, dar care te blochează.
De obicei, în depresie sunt perioade de cădere, ridicare, cădere, ridicare iar și iar.
Depresia are o componentă psihică dar și chimică, iar tratamentele, spune Andrew Solomon, sunt costisitoare și au efecte adverse.

De obicei oamenii confundă depresia cu mâhnirea sau tristețea.

Mâhnirea

– este o reacție, de exemplu: dacă ai suferit o pierdere și te simți foarte nefericit, iar după șase luni ești încă nefericit, dar lucrurile stau mai bine – probabil e mâhnire și aceasta va dispărea într-o anumită măsură.

Depresia

– e declanșată de anumite circumstanțe. Dacă luăm exemplul de mai sus, ai suferit o pierdere și te simți foarte nefericit, dar după șase luni abia dacă reușești să te descurci, atunci e depresie. Traectoria spune multe.
Oamenii de obicei se gândesc la depresie ca tristețe, dar ea este mult mai mult și nu pornește dintr-o singură cauză.
Există depresie relativ ușoară și depresie severă. Unii sunt mai rezistenți decât alții.
Depresia e o dizabilitate la nivel mondial și oameni mor zilnic din cauza ei.

De obicei depresia este un secret de familie. Oamenii sunt jenați de asta.

Depresia e epuizantă, îți consumă timpul și energia.

Depresia e o boală despre cum te simți. Depresiile majore apar atunci când acest sistem de a simți se strică.

Oamenii de obicei au o antipatie față de ideea de tratament. Ei spun că nu e natural, dar Andrew ilustrează: căderea dinților e naturală, asta nu înseamnă că nu ne tratăm dinții și facem tot posibilul să nu îi pierdem.

Apoi, el mai spune că oamenii vorbesc despre “a trece peste” depresie, de regulă singuri, neconștientizând realitatea depresiei și necesitatea de a primi ajutorul potrivit. Negarea existenței depresiei o face mai puternică.

Maggie Robbins, psihanalist și poetă, ea însăși suferă de tulburare bipolară, povestește:

Mintea ta îți spune că ești un nimeni și nimic, și nu meriți să trăiești. Pentru Maggie ar fi fost o mare realizare să nu se sinucidă, și să ajungă să îmbătrânească.

Depresia e ca un val de ceață peste mintea ta: tu crezi că vezi adevărul, dar de fapt sunt numai minciuni.

Concluzie

Am scris acest articol cu gândul de a deveni mai empatici cu cei care suferă de depresie, apoi cu intenția de a afla mai multe despre depresie, de a cunoaște ce este ea de fapt și realitatea ei.

Cum ți se par aceste informații? Ce părere ai tu despre depresie?

Resurse:

• Andrew Solomon worbind la Ted.
• Un interviu cu Maggie Robbins
• Și un articol de-al ei tradus pentru Dilema Veche.

Sursa foto unsplash.