
Știai că timp de 500 de ani romii au fost robii românilor? Moldova și Valahia au fost singurele țări care i-au înrobit. Abia în 1856 robia a fost definitiv abolită. Oare în cel fel și-a lăsat istoria amprenta asupra noastră?
Avem stereotipuri și prejudecăți despre etnia romă, care din păcate au trecut peste secole. Avem nevoie să cunoaștem cultura și istoria acestora, și să rupem tiparele negative care ne-au fost transmise.
Am fost invitată să citesc o carte despre istoria acestei etnii, și am acceptat cu multă plăcere. Deși coabităm de mulți ani, știm destul de puține despre această etnie și istoria ei.
Acum trei ani am avut un moment în care curiozitatea mi-a fost stârnită față de tradițiile și modul lor de viață, și iată că acum am avut contextul potrivit să mă documentez. Te îndemn să îți faci timp pentru asta, și să îți îmbogățești cultura ta generală, evaluând modul tău de gândire și raportare la etnia romă.
Cartea aceasta tratează istoria, cultura și tradițiile etniei rromilor de pe teritoriul țării noastre, concentrată în particular asupra comunităților din zona Neamțului.
Titlul cărții este: Povești rom-antice – Formarea și evoluția etniei rome și identitatea culturală romă din zona Neamțului, și reprezintă un proiect finanțat prin Granturile SEE 2014-2021 în cadrul Programului RO-CULTURA, implementat de Ministerul Culturii. Este o carte bilingvă (același material este scris în limba română și limba engleză) realizată de Casa Culturii “Ion Creangă” Târgu-Neamț, proaspăt ieșită din tipar. Are 100 de pagini împărțite în 6 capitole, și se citește ușor, pentru că are doar 50 de pagini materialul efectiv, pe o parte fiind scriitura în limba română, pe cealaltă în limba engleză.
Se poate citi gratuit online aici.
Iată câteva notițe de-ale mele din carte:
Originea și evoluția etniei
Nu se știe cu exactitate de unde și de ce au venit aici, dar istoricul Viorel Achim susține ideea general acceptată că romii au migrat din India spre Europa în mai multe valuri în perioada secolelor IX-XIV. O teorie este că ei au ajuns aici ca prizonieri de război ai tătarilor. Nu se știe nici motivele înrobirii lor în țările Moldova și Valahia, singurele țări în care romii erau robi.
Cert este că odată ajunși aici, ei devin proprietatea domnitorului si sunt robi. Mai apoi intră și în proprietatea mânăstirilor și a boierilor.
Ce m-a impresionat este că era o perioadă când vânzarea de robi ajunsese să se practice la cântar. Erau îngrășați și ținuți bine cu mâncare în acest sens. Puteau fi donați, vânduți, moșteniți, lăsați zestre.
În 1839, în Moldova, romii primesc dreptul de a se răscumpăra, și cei liberi de a se căsători cu români. Eliberarea lor se face treptat, pe categorii de robi. Mihail Kogălniceanu a fost printre primii care au susținut această idee. Mai întâi sunt eliberați robii mânăstirilor și ai bisericilor, apoi cei care aparțin statului. Ultimii robi sunt eliberați între 1855 și 1856 (romii particulari). Proprietarii erau despăgubiți cu 8 sau 4 galbeni.
După dezrobire unii dintre ei s-au așezat în sate, alții au continuat să fie nomazi. Dar autoritățile dorea sedentarizarea lor pe sate. Cei nomazi locuiau în corturi, și iarna în bordeie la marginea pădurilor. Deși de-a lungul anilor autoritățile au luat numeroase măsuri pentru limitarea nomazilor, chiar și astăzi sunt romi în țara noastră care o străbat în lung și în lat.
În anul 1876 4-5% din populația României era de etnie romă (în jur de 200 000 de persoane).
O parte din populația romă, în procesul de refacere etnică, a ales să se integreze în rândul culturii românești, și să renunțe la obiceiurile și modul de viață a neamului lor. Cei numiți romi “de vatră”. Aceștia purtau numele ocupației lor: fierari, lăutari, căldărari etc. Dintre aceștia foarte puțini își mai cunosc limba. Nomazii au fost cei care au dus mai departe caracteristicile lor etnice.
Dacă mergem înainte în istorie:
- vedem că politica de epurare a rasei românești, inițiată de guvernul Goga-Cuza în 1938, a dat startul unei perioade rasiste. S-a promovat ideea superiorității rasei românilor.
- În 1946 25 000 de romii au fost deportați în Transnistria, la ordinul lui Ion Antonescu, o altă moștenire traumatizantă a acestora.
- În 1948 regimul comunist le-a refuzat romilor statutul de “naționalitate conlocuitoare”, și așa a rămas, până în 1989.
- Au fost și ani (anii ’60) în care autoritățile au promovat egalizarea socială, dând locuințe romilor nomazi, crescându-le nivelul de trai și integrându-i în câmpul muncii. Dar deseori integrarea aceasta era forțată și rezultatele nu au fost cele mai bune, pentru că nu se ținea cont de specificul lor etnic. O consecință nefericită a fost dispariția meseriilor tradiționale a acestora. Un raport din 1977 arăta că romii nu erau integrați social, nu se adaptau traiului la bloc, își părăseau locurile de muncă, nu aveau calificări într-un anumit domeniu. Dar un lucru pozitiv a fost creșterea nivelului de școlarizare al acestora.
- După decembrie 1989 s-a observat în România o explozie a fenomenului romilor pe toate planurile.

Romii au un set de reguli și tradiții transmise mai departe din generație în generație. De exemplu:
- de educația fetelor se ocupă femeile din familie, de educația băieților bărbații din familie
- au valoarea solidarității: dacă cineva din familie e internat în spital, asupra lui “veghează” toate rudele
- vestimentația, exemplu: femeia măritată are capul acoperit (baticul înseamnă respectul bărbatului); se poartă fustă lungă, foarte colorată, cu mai multe straturi, părul lung, împletit. Coloristica hainelor are o anumită însemnătate.
Altele:
Prelucrarea metalelor este cea mai importantă ocupație tradițională a romilor.
Romii sunt împărțiți pe neamuri, adică o familie care practică aceeași meserie, și care transmite generației următoare profesia și secretele ocupației.
Muzica lăutărească a fost cea care a promovat cultura romă la nivel global, deși inițial era considerată cea mai rușinoasă ocupație (căsătoria cu un lăutar era interzisă). Acum lăutarii au ajuns să fie printre cei mai bine văzuți romi.
Minoritatea romă a oferit oameni de valoare în toate sectoarele vieții culturale din România: literatură, muzică, arte vizuale etc.
În carte găsiți toate aceste lucruri detaliate, plus multe altele. Sunt notate chiar și preparate tradiționale din bucătăria romă, cu tot cu rețete.
Cum am scris mai sus, cartea se poate citi gratuit în format electronic pe pagina proiectului aici: povestiromantice.ro , unde puteți citi și alte informații.
Alte resurse care mi-au plăcut depsre cultura romă:
- povestea ultimului căldărar din România, realizată de echipa Teleleu https://teleleu.eu/ultimul-caldarar/
- seria de resurse multi-media (podcast, eseuri) realizată de echipa Dor: https://www.dor.ro/obiceiulpamantului/

Bună,ai putea să îmi recomanzi o carte pentru fete ?
Bună Rebeca! Ce fel de carte ai vrea?
Pe ce subiect?