Cât de subiectiv ești când citești?

Într-o vară, când mi-am pus în gând că va fi ultima mea vacanță de vară atât de lungă în care să nu lucrez, m-am adăpostit acasă la părinți, și am petrecut-o citind.
Am citit atât de mult, încât aproape că trăiam în alt univers, al cărților! Și pentru că nu prea socializam, eram foarte prinsă de acțiune!
Bineîțeles că sentimentele mele erau foarte manipulate de acțiunea unui roman pe care îl citeam, “Magicianul”.
După ce l-am terminat și am conștientizat că ceva nu e în regulă cu mine, și cu cititul, am cam rărit cărțile (mai ales cele de beletristică).
Nu înțelegeam clar care e problema, așa că am ales doar să evit elementul declanșator (romanele).

Abia acum, după multă vreme, am înțeles că nu reușeam să citesc o carte, fiind detașată de acțiune, nici nu gândisem pe atunci în felul acesta, pentru că măsuram o carte bună în funcție de ceea ce determina în mine, și cu cât se “juca” mai bine cu sentimentele, cu atât o consideram mai bună.

măsuram o carte bună în funcție de ceea ce determina în mine, și cu cât se “juca” mai bine cu sentimentele, cu atât o consideram mai bună.

În timp ce ascultam o prietenă povestind despre asta, despre cum citește ea un roman, detașându-se de acțiune și fiind obiectivă, judecând ceea ce cartea vrea să transmită, am fost așa inspirată și încurajată să învăț să fac și eu asta!

Și am îndrăznit: mi-am cumpărat un roman, după muulta vreme (Când greierii plâng). L-am citit cu gândul acesta în minte și am reușit! Am reușit să văd dincolo de sentimentele mele, să gândesc acțiunea și să observ și “defecte” sau lucruri care nu erau tocmai bune, judecând după principiile mele, dar care, lăsându-mi sentimentele duse de acțiunea cărții.. mi-ar fi trecut ca fiind bune.

Am reușit să văd dincolo de sentimentele mele, să gândesc acțiunea și să observ și “defecte” sau lucruri care nu erau tocmai bune, judecând după principiile mele

Mă bucur mult pentru prietena mea, de la care am învățat asta! Mă bucur că pot citi romane din nou, cu un interes mai mare, având un ochi de vânător care așteaptă să aibă material de trecut prin filtrul discernământului. Și da, vreau să învăț să discern și să filtrez ceea ce văd, aud, citesc.

vreau să învăț să discern și să filtrez ceea ce văd, aud, citesc.

Cum ți se pare asta?

Sursa foto aici.