Cu ocazia concediului pe care îl am, mi-am făcut timp să evaluez primele șase luni ale acestui an, și am decis să mă bucur și să fiu mulțumitoare de tot ceea ce s-a întâmplat și am reușit să fac, cu ajutorul lui Dumnezeu, care a avut multă răbdare cu mine și m-a binecuvântat nespus de mult! Printre visurile care au prins viață:
- cursul de croitorie pe care l-am făcut
- am luat comenzi de haine și am lucrat la visul meu de a coase și crea rochii și fuste
- schimbarea locului de muncă
- cursul de înot – curajul de a-mi lua inima-n dinți și de a lucra la a face sport și a mă disciplina, la a mă îngriji
- mi-am cumpărat mașina și am reînvățat să conduc
- am reluat bloggingul și am continuat să scriu, am ales să înfrunt fricile, temerile, gândurile care mă descurajau în privința a ceea ce am de spus
Apoi, după ce am făcut această evaluare, tendința a fost să îmi spun: oo…chiar sunt multe realizări, și acum sunt obosită, am toate motivele ca în următoarele șase luni ale anului să mă odihnesc și relaxez și să nu mai lucrez la noi proiecte! Și da, am rămas în minte câteva zile cu acest gând. Dar apoi mi-am dat seama că nu e neapărat ceea ce îmi doresc.
În această perioadă de evaluare și re-energizare, în care ma încarc, liniștesc, și meditez la ceea ce a fost, la ceea ce este, ce anume am învățat și cum sunt lucrurile acum, totul devine mai clar. E așa frumos să poți să îți iei concediu!
Mă gâmdesc la câte din visurile trecute, sunt visuri actuale și doresc să muncesc la ele și pe viitor. Pentru că da, visurile se schimbă, prioritățile se inversează, creștem, ne maturizăm, învățăm lucruri noi, acumulăm experiențe, și este normal ca dorințele și visurile să suporte și ele o dinamică. Greșit este atunci când nu înțelegi asta și ții cu dinții de un vis vechi care nu mai este pasiunea numărul 1 a inimii tale. Eu tocmai asta încerc să îmi dau seama acum: după multele visuri devenite realitate, ce anume ar trebuii să urmăresc acum? Care este acel lucru/ activitate/ idee în care inima mea găsește plăcere și împlinire să o facă, acel punct în care converg pasiunile, darurile și abilitățile mele. În ce anume aș vrea să investesc în următoarele șase luni?
Un lucru care m-a liniștit și pe care l-am înțeles este că nu trebuie să am acum o viziune completă 100% cu privire la ceea ce vreau să fac în următorii ani. Eram stresată că nu știam asta, și aveam impresia că dacă nu mă grăbesc, pierd. Adevărul este că dacă NU mă grăbesc, câștig. Câștig experiență, lecții de viață, aptitudini și timp ca viziunea să crească și să se cizeleze.
De asemenea îmi doresc un mentor care să mă ajute în dezvoltarea viziunii, si pentru că acum ne este, am nevoie de timp ca să îl găsesc!
Dar sunt liniștită și împăcată cu ideea că trebuie să îmi dau timp, să am răbdare cu mine și cu procesul formării viziunii și al meu de fapt, procesul maturizării și creșterii mele! 🙂
Voi cum, când vă re-evaluați scopurile, visurile, munca depusă? Cum știți că este timpul de o re-prioritizare și focusare? Ce anume vă ajută să alegeți următorii pași?
