Creșterea copiilor în era tehnologiei – Gary Chapman și Arlene Pellicane

Chiar înainte să devenim părinți am început discuțiile despre cum vom aborda această temă. Încă ne întrebăm ce vom face peste câțiva ani. Momentan avem regula zero-ecrane pentru bebelușa noastră. Și sperăm să o menținem minim 3 ani.

Cartea “Creșterea copiilor în era tehnologiei” de Gary Chapman și Arlene Pellicane a apărut în 2018, la Editura Casa Cărții.

Am citit-o la recomandarea unei prietene, și mi-a plăcut. E o carte utilă, cu multe idei concrete despre ce poți face. Se citește ușor, ideile sunt exprimate clar.
Nu este o carte anti tehnologie. Îmi place că transmite că sunt modalități de a o folosi în beneficiul relațiilor dintre noi.

M-a încercat un sentiment de tristețe în timp ce citeam. Îmi dau seama cum tehnologia contribuie mult la izolarea noastră unii de ceilalți. Da, are multe beneficii, dar e foarte greu să nu devii dependent de ea, e greu să o folosești sănătos și în limite normale. Suntem așa captivați, încât, fără să ne dăm seama, devenim un model greșit pentru copiii noștri, ratăm momente în care ne putem conecta cu ei, sau cu soțul.

Apoi, mai dureros e când efectele negative ale sale încep să le culeagă și copiii. Dar noi suntem protectorii lor, modele de urmat și stă în mâinile noastre ce anume învață ei despre tehnologie și cum o folosesc.

Redau mai jos idei care mie mi-au atras atenția și mi-au plăcut

Câteva întrebări care ne ajută să discernem sau să identificăm rolul și locul tehnologiei în familia noastră.

• Tehnologia vă apropie ca familie, sau vă îndepărtează unul de altul?
• Aveți reguli în jurul tehnologiei? Dacă da, reușiți să vă țineți de ele?
• Atunci când copilul tău are ceva timp liber, care sunt activitățile la care recurge instinctiv?
• Cum petrece familia ta timpul liber? Se refugiază fiecare în fața unui ecran?

Copiii nu pot învăța socializarea, sau cum să aibă relații sănătoase cu ceilalți, stând în fața unui ecran.
Sunt sigură că ne dorim cu toții pentru copiii noștri să aibă toate abilitățile necesare pentru a stabili și menține relații sănătoase. Telefonul sau tableta nu te pregătește să devii un adult sociabil. Nu suplinește interacțiunile sociale reale.

Din nefericire, mulți copii stau în casă interacționând cu un ecran, în loc să interacționeze cu o persoană reală, învățând să facă față diverselor situații ivite. Asta duce la lipsa contactului vizual între membrii familiei, al conversațiilor, al activităților făcute împreună.

Academia Americană de Pediatrie recomandă părinților să nu le îngăduie copiilor sub doi ani să se uite la televizor sau alte ecrane. Pentru această grupă de vârstă efectele negative le depășesc de departe pe cele pozitive. Chiar și ca zgomot de fundal, televizorul interferează cu memoria și procesarea cognitivă a copilului.
Conform AAP, copiii peste doi ani nu ar trebui să privească un ecran mai mult de două ore zilnic.

E nevoie de efort pentru a evita ecranele, dar beneficiile pentru dezvoltarea copilului merită!

Uite patru întrebări care te ajută să hotărăști dacă este înțelept să permiți copilului să vizioneze un anumit program sau să joace un anumit joc:

• Ce informații concrete învață copilul meu din acest program?
• Ce trăsături de caracter încearcă acest program să clădească în copilul meu?
• Ce fel de lumină aruncă acest program asupra membrilor familiei?
• Corespunde acest program cu valorile familiei noastre?

Este datoria ta ca părinte să înveți copilul să facă diferența între conținutul adecvat și cel neadecvat de pe internet sau de la televizor.

Poți rata multe lucruri dacă stai țintuit de un ecran. Copiii trebuie să învețe să proceseze emoții, iar asta nu se învață stând în fața unui ecran, ci interacționând cu părinții, frații si alte persoane în timp real, față în față.

O lume dominată de ecrane este o lume falsă, care gravitează în jurul ideii de a-l mulțumi pe copil. Ce învață de aici copilul?

Și părinții care stau în fața ecranelor pot pierde multe. Clipele în care își învață copilul, creează amintiri împreună și își consolidează relația.

Nu încape îndoială că distragerea oferită de un ecran poate fi de folos în anumite circumstanțe (la dentist, frizer, în călătorii etc.), dar oare merită? Apoi, de prea multe ori copiii primesc ecrane pentru a-i liniști și a-i ține ocupați, fără să fie vorba de o urgență sau o împrejurare specială. E în regulă să aibă și perioade în care se plictisesc. Așa e viața reală. Poate atunci vor descoperi ceva anume, sau vor învăța să își gestioneze timpul, să facă planuri, să fie creativi.
(Am scris un articol-rezumat despre cum poți face artă cu copilul tău – sunt niște idei minunate, dar cultivă în el creativitatea.)

Tot mai multe studii demonstrează efectele adverse asupra creierului, memoriei, atenției, dezvoltării emoționale și sociale, produse de timpul îndelungat de folosire a ecranelor.

Te-ai întrebat vreodată:

• Cum de au ajuns copiii și adolescenții atât de pretențioși?
• De ce nu sunt în stare copiii și adolescenții să se exprime corect în scris sau să formuleze propoziții complete?
• De ce se plâng și se revoltă atât de mult copiii mei?
• De ce trebuie să îmi atenționez copiii de fiecare dată să spună “te rog” și “mulțumesc”?

Tot mai mulți copii învață de pe un ecran cum merg lucrurile în viață.

Tehnologia îi deprinde pe copii să obțină ceea ce vor cu viteze luminii. Arta răbdării s-a pierdut.

Ce fel de om este pe cale să devină copilul meu?

Copiii știu tot felul de lucruri despre jocurile video, desene animate și cele mai recente aplicații. Dar le lipsește învățătura despre caracter. Ce este o virtute? Acestea sunt deprinse când copiii își observă părinții.
Urmărește să îți înveți copilul despre cum să arate afecțiune, apreciere, cum să acorde atenție, gestionarea furiei, cum să ceară și să primească iertare. (Câte un capitol este devicat fiecărei virtuți dintre acestea cinci.)

Masa în familie este oportunitatea perfectă pentru a exersa aceste abilități cu copilul tău. Pune întrebări de genul:

• Cu cine ți-a făcut plăcere să stai astăzi la școală?
• Spune-mi un lucru care s-a întâmplat astăzi și pentru care ești mulțumitor.
• Te-a înfuriat sau te-a supărat ceva astăzi?
• Când și-a cerut ultima oară iertare cineva de la tine: Ce s-a întâmplat atunci?
• La care dintre materiile de la școală îți este cel mai ușor să fii atent? Ce oră te solicită cel mai mult?

Cartea mai are o secțiune în care vorbește despre timiditate și tehnologie. Nu m-am gândit până acum că se poate întâmpla ca părinții să se lase păcăliți de lipsa abilităților sociale ale copiilor și să pună eticheta de “timid”. E tare interesant capitolul. Cum este adevărata timiditate? Ce exerciții poți face cu copilul pentru a deprinde abilități sociale.

Mai este un capitol despre creier, celulele și sinapsele care se consolidează în primii ani de viață, până în adolescență.
Iar, dacă îți faci griji pentru copil că ratează avantajele tehnologiei, se pare că novicii (sau cei care nu au folosit deloc înainte) nu au nevoie decât de cinci ore pentru a se stabili conexiuni noi în creier, relevante învățării folosirii internetului. Și din experiența altor părinți, pot să spun că un copil va învăța foarte repede să folosească un device. Este creat foarte intuitiv! Iar copilul nu ratează nimic.

Din păcate studiile arată că există un regres în privința cuvintelor cunoscute de copii, logică și raționare, ordine. Copiii nu mai citesc cum o făceau altădată.

Cartea mai tratează limbajele iubirii copilului, și siguranța sa pe internet. Sunt o mulțime de idei și propuneri din care poți alege să aplici în familia ta.

Nu este niciodată prea târziu pentru a începe să faci ceva sănătos. Câtă vreme copiii locuiesc cu tine în casă, nu este prea târziu pentru a te implica în educația lor.

Concluzie

“Indiferent cât de inteligente ar deveni ecranele, cea mai potrivită soluție pentru curiozitatea firească a copilului tău este un părinte iubitor, care să îl ajute să înțeleagă lumea în care trăiește.”