A fost greu și foarte greu pe alocuri, dar frumos și foarte frumos. Mult mai frumos decât îmi închipuisem. Și mai puțin greu decât credeam.
Nu cred că are rost să spun concret cum arăta greul pentru noi, deoarece arată diferit la fiecare familie. Sau hai totuși să menționez: cel mai greu ne-a fost cu lipsa de somn a bebelușei, startul în alaptare, și pe alocuri să facem față plânsului copilului.
Iar frumosul are atâtea fațete. Zâmbetul copilului, felul în care descoperă lumea și învață. Îmbrățișarea lui, râsetele. Îmi place maxim să stau acasă și să o îngrijesc pe micuța noastră! Nu mă așteptam să îmi placă așa de mult.
Ce am învățat
Foarte multe. Top 1 cred că e slujirea sacrificială. Până acum nu am trăit un context în care să dăruiesc așa mult din mine lăsând la o parte dorințele și deseori nevoile mele. Și asta e o experiență interesantă. Poți alege să răspunzi ei în două felui. Să ai o atitudine de nemulțumire, autocompătimire, sau să alegi să dăruiești cu bucurie, lăsând deoparte pentru moment, ceea ce tu vrei în acel moment.
Am învățat și mai mult să fiu confortabilă cu imperfecțiunea și greșelile mele. Asta e o lecție pe care de mult timp o aprofundez, și mă bucur că în etapa asta a maternității continui să îmi reglez standardul pe care îl am pentru mine însămi, și să fiu ok când eșuez, sau când pot face mai puțin. E în regulă. Ca să fii o mamă bună nu trebuie să fii o mamă perfectă.
Încă învăț să fac loc rolului de soție, pe lângă cel de mamă, care mă acaparează cu totul, și mă pasionează. Aici primesc sfaturi și tips dacă aveți.
Cam asta.
Dacă ai experimentat maternitatea, cum a fost pentru tine primul an?
Sursa foto: unsplash.
