
Scriu pentru tine, cel care petrece 8+ ore la locul de muncă.
Cea care vrea să aibă grijă de ceea ce mănâncă,
să petreacă timp de calitate cu partenerul și copiii poate.
Să facă sport.
Să își practice măcar o pasiune. Dacă nu două, trei.
Să citească și să se informeze.
Să se mai întâlnească cu vre-un prieten din când în când.
Să aibă grijă de casă.
Poate să fie activist, să facă și voluntariat și să ajute cumva comunitatea.
Cum reușești să le faci pe toate în cele câteva ore rămase după servici?
Mi-am dat seama că, pentru mine acum, răspunsul înseamnă o altă întrebare: ce aleg să sacrific azi? La ce voi spune NU?
Am un stil de viață în care e imposibil să le fac pe toate. Așa că aleg ce las deoparte azi, sau etapa aceasta, sezonul acesta.
Să fie oare ieșirile cu prietenii? Sau pasiunea de a coase?
Să mă ocup de blog acum și să las deoparte gătitul?
Să petrec timp cu soțul, dar renunț la ora de sport?
Dar încă nu am reușit să îmi mențin o atitudine de optimism și împăcare cu asta. Uneori o am, dar deseori o pierd și trăiesc frustrarea.
Îmi pun întrebări.
Sunt curioasă dacă același stil de viață l-au avut și înaintașii mei.
Oare la sat e la fel?
Oare cum reușești tu să nu te frustrezi că mereu lași ceva în urmă? Mereu refuzi oportunități, mereu pui pe pauză ceva, și asta continuând să fii bucuros, optimist, împăcat.
Cum îți menții o atitudine și perspectivă potrivită jonglând prin toate responsabilitățile și treburile pe care vrei să le faci?
Mi-ar plăcea să aflu cum faci tu asta. Cum jonglezi cu presiunea de a le face pe toate?
Sursa foto: unsplash.

Eu, personal, mă împac greu cu ideea că nu le-am putut face pe toate. Probabil cheia e să îți propui mai puține pentru o zi! Încă lucrez la asta și e dificil!
Te înțeleg perfect. Și eu îmi doresc să le fac foarte bine pe toate..