De-a lungul timpului mi-am dezvoltat câteva metode de a depăși greutatea pe care o am atunci când trebuie să fac ceva mai greu, ceva care mă depășeste, și aș face orice altceva numai acel lucru nu!
Uite ce anume dă roade în cazul meu:
1. Clarific tot ceea ce e neclar, aduc lumina în locul ceții
Primul pas mare și lat, care pe mine mă blochează și mă tot face să amân, este neclaritatea a ceea ce trebuie să fac. Așadar, ca să trec de acest prim blocaj, eu:
– pun întrebări și caut răspuns la ele
– desenez scheme (eu funcționez pe baza vizualului, așa învăț, așa înțeleg, mă ajută enorm)
– iau multe notițe (la mine partea cu scrisul funcționează, chiar dacă mâzgălesc ceva și nu e foarte relevant, mă ajută să îmi clarific acel lucru)
2. Decid CUM voi duce la îndeplinire task-ul
– fac research (dacă e necesar) – mă informez
– apoi aleg cea mai bună metodă pentru a-mi duce la îndeplinire task-ul
3. Fac planul
Înainte să trec la lucru, am nevoie de un plan. Nu știu alții cum sunt, poate funcționează mai spontan, și nu au nevoie de un plan, dar eu am această nevoie: de a avea în mintea mea un “traseu” de urmat. Așadar, încerc să:
– împart treaba pe care o am de făcut în pași mari, apoi pași mărunți. Încerc să îi descriu concret. Asta mă ajută foarte mult! Atunci când am următorul pas mic în față, sunt șanse mult mai mari să îl fac decât dacă îmi propun ceva foarte vag, abstract și nu pot vizualiza ceva concret.
– nu neglijez să scriu chiar și pașii puerili.
– îmi fac liste și bifez când termin fiecare task (chiar dacă e super mărunt) -> mă încurajează să văd că avansez, în plus – e o metodă măsurabilă și îmi dau seama oricând pe unde sunt în planul făcut
4. Învăț să spun “NU” la întreruperi
După ce m-am apucat de treabă, important e să gestionez bine întreruperile.
Evit să îmi verific telefonul de 1000 de ori pe zi, sau social-media, sau să citesc știrile. Toate aceste exemple fac parte din întreruperi din partea mea. Apoi mai sunt și întreruperile din partea celor din jur. Fie că sunt rugată să fac ceva, fie că zgomotul, discuțiile altora mă întrerup și mă scot din ritm, învăț să discern când anume nu sunt momente prea bune să mă opresc din lucru, și atunci pot spune colegului “un moment” / “în cinci minute pot” etc. Sau, dacă e zgomot în jur, îmi pun muzică (de obicei eu pe muzică înstrumentală, fără voce, pot lucra super).
E așa o satisfacție atunci când termin ceva care părea așa imens și greu la început! Cu pași mici, mărunței, făcuți cu perseverență, curaj, și de obicei cu multă rugăciune, asta e rețeta mea.
Tu cum procedezi? Ce anume funcționează la tine?
Sursa foto aici.
Multumim ca ne impartasesti din secretele tale !
Voi incerca sa le aplic in practica 🙂
Cu drag! 🙂