Timp de citit : 5 minute

Mi-a plăcut tare cartea asta. Dintre tot ce am citit despre parenting (în jur de 25 de cărți), a urcat în TOP 1.
Am citit-o de două ori. Prima dată fascinată și curioasă să aflu ce spune. A doua oară cu timp, cu creionul și carnețelul alături.

Cum să educăm copiii mici cu respect și blândețe a fost tradusă în limba română în 2020, la Editura Univers, în colecția Educație cu blândețe, și are 176 de pagini.
Este scrisă de Janet Lansbury, și se bazează pe filosofiile de creștere a copiilor a Magdei Gerber.

Să intrăm direct în pită.

Ideile care mi-au plăcut cel mai mult în carte

Cum percepi bebelușul

  • Bebelușul este o persoană întreagă, capabilă să înțeleagă, cu gânduri, dorințe și nevoi. Are capacitatea naturală de a învăța fără să fie învățat. De a-și dezvolta abilități motorii, cognitive, comunicative.
  • Prin observarea bebelușului/copilului învățăm să nu sărim repede la concluzii. Îl vom cunoaște mai bine pe el și nevoile lui reale. Încetinește ritmul și observă.
  • Modul în care îți vezi copilul este o profeție care se va auto-împlini. Dacă crezi că e neajutorat și are nevoie de tine, comportamentul lui îți va confirma credința. Dacă îl vezi capabil, inteligent, receptiv, vei afla că este așa.

Modul în care îți vezi copilul este o profeție care se va auto-împlini.

Cum să vorbești cu bebelușul

  • Folosește cuvinte reale, vorbind despre lucruri reale, care îl privesc, care țin direct de el.
  • Spune-i ce urmează să se întâmple. Pune-i întrebări, implică-l. Avertizează-l înainte să fie atins, ridicat, hrănit, îmbăiat, vaccinat etc. Îi oferi respect în felul acesta, și, pe deasupra, este cel mai puternic și natural mod pentru ei de a înțelege limba.
  • Citește-i cărți și fă jocuri de rol.

Spune-i ce urmează să se întâmple.

Îngrijirea bebelușului

  • Schimbatul scutecului, hrănitul, băița sunt oportunități de conectare, momente de intimitate. Încetinește ritmul, nu te grăbi, fii atent când faci asta.

Joaca

  • Încurajează joaca neîntreruptă, autodidactă. Cum se joacă un bebeluș? Dacă stă cu privirea ațintită un minut pe un fascicol de lumină, este joacă? Da.
  • Timpul de joacă al unui copil mic poate părea plictisitor unui ochi neantrenat. Așa că ne vine să îl distrăm noi. Dar bebelușii nu au nevoie să îi ținem mereu ocupați. De fapt, asta îi reține din a-și urma dorința naturală de a absorbi lumea în ritmul lor. Ei se joacă de fiecare dată când se uită în jur, observă, miros, se întind, apucă. Respectă-le acele momente.
    Atunci când îți observi bebelușul concentrat pe ceva anume, așteaptă, nu îl întrerupe. El învață despre lumea minunată în care a sosit.
  • Pe măsură ce crește, implică-te în joaca copilului, te vei conecta cu el și îi vei transmite acceptare. Oferă-i jucării potrivite vârstei, care încurajează învățarea, rezolvarea de probleme, experimentarea.
  • Copiii folosesc joaca pentru a procesa stresul din exterior sau conflictele interioare. Procesează evenimentele confuze, înlătură îngrijorarea sau frica. E important în mod special în primii ani, când nu știu încă să își verbalizeze sentimentele.
    Cum să încurajezi joaca ca terapie?
  • nu judeca, renunță la așteptări și la agenda proprie
  • creează un mediu sigur și bogat în care să aibă loc
  • du-l afară, în aer liber, oricând poți
  • privește, învață, apreciază

Timpul de joacă al unui copil mic poate părea plictisitor unui ochi neantrenat. Așa că ne vine să îl distrăm noi.

Dezvoltarea noilor abilități

  • Le permitem să își dezvolte abilitățile motorii și cognitive în ritmul lor natural, oferindu-le oportunități și spațiu de a face asta, fără a interveni sau forța. În felul acesta copilul învață să depășească dificultățile. Vede abilitățile proprii de a face ceva independent și cu răbdare. Cunoaște satisfacția care vine din succesul său, rezultatul perseverenței.

Emoțiile

  • Încurajăm copiii să își exprime emoțiile, acceptându-le deschis și confirmându-le/recunoscându-le, chiar dacă par ridicole uneori, iraționale sau axate pe sine. În felul acesta îi transmiți un mesaj puternic de afirmare: acela că fiecare gând, dorință, sentiment este acceptat perfect și va fi iubit. Copiii învață în felul acesta inteligența emoțională.
  • Ascultă-l. Are nevoie să fie auzit. Nu îl șușui de fiecare dată când plânge, sau hrăni doar ca să îi oprești lacrimile. Poate fi foarte provocator, nu vrem să îl auzim plângând, dar e esențial pentru a-l crește sănătos. Dacă e ascultat și înțeles, copilul se descarcă de emoții și poate merge mai departe. Clădești încredere și copilul va continua să își împărtășească sentimentele.
  • Nu îi desconsidera emoțiile “Nu îți fie frică, e doar un cățel.”.
  • Nu îi invalida emoțiile “Asta nu a durut cu adevărat.”.
  • Nu îi grăbi emoțiile “E de-ajuns.”.
    Dacă apelăm la aceste metode, copilul învață să își îngroape emoțiile în loc să se confrunte cu ele și să învețe ce să facă.
    Ai încredere în copil și încurajează-l să își exprime sentimentele negative, în timp ce păstrezi limitele.
  • Cum poți răspunde în schimb: “Ești supărat pentru că trebuie să plecăm. Iar tu îți doreai tare să rămânem. Te distrai așa grozav.” Verbalizează-i punctul de vedere. Îți va oferi ție claritate, te va ajuta să înțelegi și să oferi empatie.
  • Secretul este să asculți cu răbdare și să le permiți să aibă acele sentimente, să le arăți că le vezi.

Anxietatea de separare

Spre finalul primului an, copiii devin conștienți de separarea dintre ei și părinți. Așa că, îngrijitorul principal al copilului devine obiectul unic al dorințelor sale. Începe să nu te lase să pleci din vizor nici pentru o secundă. Ce poți face?

  • încurajează autonomia. Bebelușii sunt capabili să petreacă timp pe cont propriu. Oferă-i acest timp, dar nu îl forța. Acest lucru nu va elimina anxietatea de separare, dar va scădea frecvența episoadelor, poate și intensitatea și durata lor.
  • nu interveni la cel mai mic semn de dificultate. Va învăța în felul acesta că e incapabil să facă față și celor mai mici dificultăți, și că este mereu dependent de tine. Dacă stăm lângă el, îi înțelegem efortul și sentimentele, așteptăm puțin, îi punem întrebări și apoi acționăm, este altceva. Uneori poate va fi suficient să fim acolo, și el va persevera singur.
  • separare cu încredere. Dacă simte că te simți vinovat că pleci, sau nesigur, sunt șanse slabe să te lase să pleci liniștit. Pentru că nu îi transmiți siguranță. Recomandarea e să spui mereu copilului că pleci. Nu te furișa, asta duce la și mai multă anxietate și lipsă de încredere. Fă asta cu bunătate și asigurare, încredere că e capabil să gestioneze situația. “Mă duc la baie și revin în 5 minute.” Dacă plânge când încerci să pleci: “Te aud. Nu vrei să plec, dar mă voi întoarce.”.
  • acceptă-i momentele în care vrea să stea prins de tine, fără ezitări. Sunt momente când trebuie să ne separăm, și e sănătos, dar vor fi și momente când noi ne așteptăm ca copilul să se desprindă de noi (la locul de joacă, în parc etc.) și el nu o va face. Nu oferi rezistență, acceptă-le. Când îi oferi asigurare în acest mod, vei constata că anxietatea lui dispare.

Limite

  • Copiii au nevoie de limite clare și de lideri încrezători și empatici. Nu folosi pedepse, time-out, distragerea atenției sau rușinea.
  • Pune-i limite cu încredere, simplu, clar. Dacă e nevoie, reamintește-le.
  • Acceptă să își exprime neplăcerea. Nu îți fie frică de reacțiile lor la limite. Nu te lăsa intimidat de reacțiile lor.
  • Stai ancorat în timpul acestei furtuni, acceptând răbdător și recunoscând sentimentele copilului, dar păstrând limitele. Nu te mânia. Copilul are nevoie să rămâi în control.
  • Oferă-i și momente în care spui “DA”.

Ce îmi mai place la carte

  • are capitole scurte, iar ideile sunt exprimate clar, simplu, concis, numai bune pentru părinții cu bebe mic și timp limitat.
  • ideile sunt însoțite mereu de exemple.

Eu am aflat despre ea de la Prințesa Urbană, și mi-am spus că trebuie să o citesc, având în vedere că este despre bebeluși și copii mici, iar eu am acasă o minune mică.

Prințesa Urbană are o serie de articole cu câteva fragmente din carte: despre țipatul la copii, cuvântul așteaptă, copiii mici și împărțitul, cum cultivi capacitatea de concentrare a copilului și cum încurajezi copilul să vorbească.

Sper să vă inspire articolul, și că ați găsit ceva util în acest rezumat al cărții.

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.