Timp de citit : 10 minute
Cum-să-faci-artă-cu-copilul-tău-rezumatul-cărții-The-Artful-Parent

Copiii prosperă când le pui la dispoziție materiale pentru a face artă, și proiecte la care să lucreze când și cum vor, pe cont propriu.

Am citit cartea The Artful Parent: Simple Ways to Fill Your Family’s Life with Art and Creativity (Părintele ingenios: Modalități simple de a umple viața familiei tale cu artă și creativitate) de Jean Van’t Hul, și am făcut rezumatul ideilor principale.

Cartea are două părți: introducerea în artă (abordare, spațiu, materiale, încurajarea copilului etc.) și 60 de idei de activități și proiecte. Eu voi sumariza prima parte a cărții.

Avantaje și beneficii ale artei la copii

  • arta încurajează dezvoltarea abilităților motorii fine
  • dezvoltarea neurală
  • abilități de rezolvare a problemelor
  • poate fi folosită în mod eficient pentru a învăța și înțelege alte subiecte-cheie ca: citit, scris, matematică, știință
  • prin artă copiii procesează lumea, se ocupă de unele emoții care îi sperie, se înțeleg mai bine pe ei înșiși
  • îi ajută să se exprime
  • îi ajută pe copii să se conecteze între ei, să se cunoască
  • uneori ajută la tranzițiile dificile ale unei zile
  • e conectată la creativitate
  • arta e distractivă
  • îți face plăcere să o faci
  • te ține captivat și fericit

Studiile arată că un copil expus la artă dobândește abilități de a gândi creativ, de a fi original, de a descoperi, inova.
Încurajăm copiii să exploreze arta nu pentru a-i face artiști de carieră, ci pentru a crește copii încrezători și confortabili cu creativitatea lor, orice formă ar lua.

Cum fac copiii artă

Se spune că copiii se nasc creativi, fără prejudecățile și îndoielile de sine ale adultului, cu disponibilitatea de a încerca lucruri noi și de a explora lumea.
Creativitatea lor e pură și spontană, de obicei fără prea multă direcție internă sau externă.

Pe măsură ce cresc, modul în care fac artă e influențată de o varietate de factori: mediul fizic din jur și percepția asupra lui, materialele pe care le folosesc, experiențele lor zilnice, amintirile și interesele lor, sentimentele, ideile și dezvoltarea abilităților motorii.
Părinții și învățătorii joacă și ei un rol crucial în a-i ajuta să-și păstreze scânteia creativă. Putem face asta încurajându-le explorarea, prezentându-le materiale și activități potrivite vârstei, și vorbind despre artă într-un mod care să îi captiveze și inspire.

Caută să ai o minte deschisă, o perspectivă de explorator, câteva materiale simple și puțină pregătire.

Cum poți lucra cu ei

Poți face artă în (cel puțin) două moduri: fiind orientat pe proces sau pe rezultat. Nu este un mod corect și unul incorect. Copiii învață experimentând și observând cauza și efectul. Jean Van’t Hul încurajează părinții să creeze artă cu copiii lor fiind orientați pe proces, nu pe rezultat, și cartea de față merge pe această abordare. De ce? Orientarea pe un rezultat (deseori impus de părinte sau învățător) oprește potențialul explorării creative.

Orientarea pe un rezultat (deseori impus de părinte sau învățător) oprește potențialul explorării creative.

În loc de a-i oferi copilului materialele exacte pentru a crea ce ai TU în minte, și instrucțiunile de a face asta, oferă-i copilului câteva materiale, ceva încurajare, și poate o sugestie pentru a începe “Ai vrea să pui bandă adezivă pe pânză?” sau “Vei folosi bucăți mari sau mici de hârtie?”. Apoi fă un pas înapoi.

Acest mod de a face artă (orientare pe proces) trebuie să fie adaptat dezvoltării și vârstei copilului. Asta înseamnă să cunoști etapele de dezvoltare ale copiilor atunci când plănuiești activitățile. Apoi, nu uita că toți copiii sunt unici. Nici măcar doi copii de aceeași vârstă și sex nu vor aborda la fel activitatea, sau vor avea preferințe diferite. Un copil preferă să deseneze scene detaliate, altul să deseneze abstract. Unul poate părea că și-a pierdut interesul de a picta, pentru un timp, cât învață scrisul, pe când altul poate lucra la ambele în paralel.

Mulți copii trec prin faze de interes intens în anumite materiale, unelte sau activități. Încurajează și facilitează interesul curent. Dar creează și oportunități ca el să încerce diferite metode sau materiale, în mod special pe măsură ce crește. Preferințele lor se vor schimba în timp.
Când vor deveni încrezători în a explora arta, vor începe să vadă și produsul ca parte din proces. Apoi vor dori să îl celebreze. Alătură-te lui.

Etapele de dezvoltare în desenat, sculptat, pictat, care pot fi generalizate:

  • 10-12 luni: poți începe să îi dai un creion cerat gros și o foaie de hârtie cât stă în scaunul înalt, dar fii cu ochii pe el, pentru că va gusta creionul. E normal, dar verifică să nu îl muște sau înghită. Pune-i mâna înapoi pe hârtie și spune “Desenează pe hârtie. Ține creionul pe hârtie.”
  • 1 an: poate desena cu creioane colorate groase și cretă. Poate picta cu culori lichide pe bază de apă (liquid watercolors) sau tempera, cu degetele. Se poate distra cu plastilină, deși doar o va strânge și pocni la început.
  • 2 ani: îi plac stickerele și banda adezivă sau scoci-ul. Începe să taie hârtie dacă îi arăți cum să folosească foarfeca pentru copii. Supervizează-l! Pictează și desenează folosindu-și întregul corp. Îi va plăcea să creeze din picioare. Copiii sunt entuziasmați la vârsta asta, dar capacitatea de atenție este mică – între 5 și 15 minute. Mâzgăleala domnește, abstractizarea e totul.
  • 3 ani: Poate începe să deseneze realistic, deși unii copii continuă să deseneze abstract câțiva ani. Va începe cu cercuri, mandala, fețe, oameni, soare. I se mărește puterea de concentrare, deși vrea să lucreze doar pentru 10 minute, alteori o jumătate de oră sau mai mult. Acum înțelege reguli, de exemplu “Nu desenăm pe pereți.” și poate ajuta la curățare. Poate înțelege relația dintre lipici și hârtie. Va lucra mai mult cu plastilina. Are răbdarea și cunoștințele necesare pentru a începe să lucreze la proiecte care presupun mai mulți pași, sub îndrumarea ta. Poate începe să dea nume desenelor sau să spună povești despre ele.
  • 4 ani: Ia mai des inițiativa și folosește ce a învățat la alte proiecte, pentru a le crea pe ale sale, mai complexe. Poate începe să scrie litere sau cuvinte, să deseneze mai elaborat, detaliat sau realist. Va putea folosi mai multe unelte ca: perforatorul, capsatorul, banda adezivă etc.
  • 5-7 ani: Folosește un mod particular de a desena lucruri specifice (inimi, flori, copaci, oameni), și repetă mereu și mereu acea metodă. Când începe școala va fi expus altor copii, altor desene și stiluri de a crea. Asta va produce mărirea repertoriului sau restrângerea lui la ceea ce ceilalți copii desenează.
  • 8 ani+: Va dezvolta un sentiment mai puternic al sinelui și al intereselor, preferințelor lui. Poate avea înclinații puternice spre anumite subiecte și medii.

Spațiul & materialele

Aranjează un spațiu simplu în care copilul poate crea liber. Permite-i acces independent, în funcție de vârstă. Adaugă acuarele și pensule, pahare cu culori cerate (crayons), lipici, culori colorate, capsator, scoci, foarfeci, hârtie colorată, materiale pentru colaj, plastilină. Mai poți oferi stickere, carton, hârtie groasă, nasturi și mărgele.

Ce să iei în considerare când gândești un spațiu pentru creație

  • accesibilitatea
  • să fie atrăgător
  • să fie util

Lucruri necesare

  • O masă sau un șevalet (Șevaletul e o unealtă minunată, cu multe utilități. E ușor de mutat, nu ocupă mult spațiu, există și modele care se montează pe perete sau se pun pe masă. Verifică să fie durabil și bine făcut, ajustabil și cu față dublă, plus tăvi trainice unde poți pune materialele.)
  • Materiale pentru artă.
  • Soluții pentru depozitare (Cutiile cu mâner sunt foarte utile, la fel și organizatoarele pe roți.)
  • Un spațiu pentru uscarea lucrărilor.
  • Ceva pentru iluminat.
  • Ceva pentru protejarea suprafețelor (masă, podea, haine).

Despre vopsele & pensule

  • cele care trebuie combinate cu apă sunt potrivite pentru copiii mai mari, care înțeleg acest pas în plus. Pentru copiii mai mici (1-3 ani) alege vopsele care nu necesită înmuiatul pensulei în apă.
  • atenție să fie non-toxice, să să se curețe/spele.
  • Pensule: dacă le lași în apă și nu ai timp să le speli imediat, cele cu mâner de lemn nu vor fi durabile. Poți alege în acest caz pensule cu mânere din plastic.

Decide locația. Nu ai nevoie de o cameră separată sau de mult spațiu. Vei avea nevoie doar de o suprafață de lucru undeva.

Dacă vei folosi o masă care are mai multe utilități (ex: masa din bucătărie), atunci trebuie să ai un spațiu dedicat stocării materialelor, alături. Dacă vei avea o masă dedicată, vei putea lăsa materialele și proiectele în lucru acolo, sau poți pune un avizier/sfoară pe care să lași la uscat sau să expui piesele.

Ia în considerare vârsta copilului. Cei peste un an deseori stau în picioare când desenează sau pictează.

Ia-ți timpul necesar. Creează un spațiu care se potrivește familiei, casei și bugetului tău. Fii flexibil.

Pentru lucrări/activități care sunt mai messy (murdare):

  • ține copilul într-un scaun înalt
  • folosește bucătăria – de obicei e mai ușor de curățat
  • ieși în aer liber dacă ai posibilitatea, chiar într-un parc sau pe trotuar
  • lasă-l să facă activitățile în cadă, dar atenție să nu alunece. Folosește un covor anti-alunecare sau un prosop ud.

Dacă spațiul e ignorat

Nu fii dezamăgit dacă spațiul creat e ignorat pentru o perioadă lungă de timp sau folosit pentru alt scop. Dacă nu e folosit, uite ce poți face:

  • Așteaptă. Probabil va fi folosit din nou. Nu pune presiune pe copii.
  • Curăță și organizează. Poate îl va invita să îl folosească.
  • Adu un material nou, interesant. Fă un pas în spate și privește cum copiii sunt atrași la masă.
  • Du arta în alt loc pentru un timp (poate un proiect în aer liber).

Dacă copilul nu e interesat

Dacă un copil nu e interesat să facă artă chiar acum, gândește-te ce anume îl interesează și cum anume poți spori acel interes. Mașinile? Gândește-te la o activitate de joacă împreună, pe covor, folosind mașini, hârtie și markere. Sau cutii. Puteți desena străzi, construi orașe și drumuri.
Poți de asemenea lua o pauză de la artă pentru o vreme. Asta nu înseamnă că nu poți fi creativ în viața de zi cu zi. Coaceți covrigei. Vorbiți despre culorile frunzelor. Faceți excursii la muzee de artă.

Mai presus de toate: urmărește și încurajează interesul copilului.

Cum faci dacă ai doi copii și vrei să îi oferi celui mai mare o anumită independență, fără să te temi că cel mic poate folosi foarfeca sau dă iama în materialele celui mare?

  • pune pe masă creioane care se spală și hârtie, dar ține mai sus acuarele, vopsele, sclipici, foarfeci etc. unde cel mare ajunge, dar cel mic nu
  • planifică timpul pentru artă al celui mare, când doarme cel mic
  • pune materialele pentru cel mare într-o cutie pe care cel mic nu o poate deschide
  • încurajează-l pe cel mare să pună deoparte materialele, într-un loc sigur
  • amintește-ți să faci artă și cu copiii mici, supervizat

Plănuiește – idei despre cum să îți găsești timp să faci artă cu copilul

Poți planifica timp pentru desen după micul-dejun, în timp ce îți bei cafeaua lângă el.
Poți pregăti acuarele pentru când se întoarce de la școală.
Îi poți pregăti plastilină pe o măsuță în bucătărie. în timp ce gătești sau faci curat.
Cât copilul doarme, pregătește o activitate pe care vrei să o faci cu el următoarea zi.
Folosește “golurile” din timpul zilei, când poți incorpora o activitate, fie și pentru 5 – 15 minute. Exemplu: copilul vine acasă de la școală, sau după o masă în familie. Când se face tranziția de la o activitate la alta, sau de la o locație la alta (școală, acasă).
Poți pune în calendar un timp bine definit în rutina zilnică. Sau poate fi o activitate săptămânală cu familia sau alt grup.
Când ești ocupat cu lucrul în casă sau gătitul, poate fi un timp bun pentru activități care nu necesită supravegherea, asistența sau implicarea ta.
Lasă-l pe copil să decidă când creează. Nu trebuie să fie mereu planificat acest timp. Creând un loc cu materialele necesare la îndemână, creezi oportunități când copilul poate alege când să facă asta.
Mai poți lăsa prin casă materiale “la întâmplare”, în locuri strategice, pe unde va trece copilul. Exemplu: pune o bucata mare de hârtie pe podeaua din sufragerie, cu o cutie de culori lângă.
Fii spontan.

Cum să vorbești cu copilul despre arta pe care o creează

Încurajarea presupune mai mult decât alocarea unui spațiu și furnizarea de materiale. E important și cum interacționăm cu copilul, care e atitudinea nastră și cum vorbim cu el.
Mulți părinți răspund automat cu “E frumos!” când copilul le arată un desen sau o pictură. Sau vor întreba ce e. Sau vor încerca să ghicească ce e. Aceste comentarii sunt bine intenționate, dar nu sunt de ajutor.

Cum să NU vorbești

Ce înseamnă “frumos” sau “drăguț” dacă ne referim la arta pe care o creăm? Dacă n-a intenționat să fie drăguț? Dacă a fost supărat când a făcut-o? Dacă a pictat ceva înfricoșător? “Drăguț”, “frumos” sunt adjective fără sens, pe care părinții și învățătorii le folosesc prea des, de obicei pentru că nu știu ce să spună.

Dacă întrebi despre ce este (pe un copil de 1-3 ani), îi arăți că nu vezi ce e zugrăvit în piesă. Pentru el e foarte clar, și poate fi dezamăgit și frustrat că nu vezi și tu. Poate își va pierde încrederea în abilitățile lui de desen. Sau poate desenul nu este despre nimic, și întrebând, îi transmiți copilului că întotdeauna trebuie să fie despre ceva. Adevărul este că multe dintre lucrările timpurii ale copiilor sunt abstracte. Sunt făcute pentru plăcerea de a testa materialele, de a le folosi și descoperi. Copiii mici se bucură de proces, fără să se întrebe “Ce e?”.

Pe copiii de la patru ani în sus îi poți întreba despre lucrarea lor de artă. Ei încep să aibă vocabularul necesar, și să creeze povești în jurul lucrărilor lor.

Aceste moduri de a răspunde sunt normale și foarte răspândite. Nu suntem răi că facem asta, ci trebuie doar să învățăm să vorbim despre artă cu copiii într-un mod constructiv, care provoacă la reflecție și îi ghidează cum să gândească despre arta lor.

Soluția

Vorbește despre ce vezi că face copilul: lasă urme mari sau mărunte pe hârtie? își folosește întregul braț? folosește pensulă subțire sau groasă? desenează cercuri sau puncte? lucrează separat cu culorile, sau le amestecă?
Poți spune:
“Cu siguranță ai folosit mult roșu la această pictură.”
“Acele puncte și vârtejuri arată că a fost distractiv să le desenezi.”
(4+) “Vrei să în spui despre pictura ta?” Unii copii vor intra în multe detalii și vor avea o întreagă poveste. În felul acesta înveți multe despre ei. Se poate întâmpla ca în altă zi să îți spună o cu totul altă poveste despre același desen.
Un alt răspuns pe care îl poți da este “Chiar ai muncit din greu la asta!”. Recunoaște-i efortul depus.
Nu trebuie să vorbești așa tot timpul, sau să faci mereu un comentariu. Dar dacă nu știi ce să spui, poți lua aceste idei în considerare. Vorbești despre proces și ceea ce vezi.
Nu îl critica.
Nu îi spune să deseneze ceva frumos.

Afișarea lucrărilor

Afișează lucrările pe care copilul dorește să le expui. Unele lucrări sunt experimente, și produsul finit nu e așa important pentru ei.
Le poți afișa înrămate, pe frigider, le lipești efectiv pe perete sau le prinzi pe fire de sârmă.

Depozitarea lor
Poți stoca apoi lucrările în cutii de plastic transparente, cu etichete pe ele continând vârsta și perioada de lucru. Poți sorta din mers ce păstrezi și ce nu, sau o dată la ceva timp. Poți scrie numele copilului și data pe fiecare lucrare. Poți salva totul sau doar lucrările care ți se par bune și interesante. Pe măsură ce copilul crește, îl poți implica în această deicizie.
Mai poți face poze la lucrări pe care le poți salva undeva sau transforma în cărți.
Poți trimite din lucrările copiilor bunicilor sau altor rude. Poți recicla transformându-le în felicitări, hârtie de împachetat cadouri, elemente pentru decorarea casei sau unei petreceri, etc.

Pe scurt, despre carte

Un ghid care dorește să te inspire să faci artă cu copilul tău, într-un mediu care să încurajeze creativitatea.
Alege să faci o prioritate din artă ca familie. Creează un spațiu dedicat, cu acees copiilor la diverse sortimente de materiale. Nu te opri la pictat și desen. Acestea sunt modalitățile clasice de a face artă, dar mai sunt nenumărate alte moduri. Ia în calcul și gătitul, joaca, sculptura, experimentele de știință, plimbări în natură cu observare etc.

Din păcate cartea nu este tradusă în limba română.

Concluzie

Mie mi-a plăcut tare mult cartea, și abia aștept să aplic ce am învățat, cu micuța mea. Sper că ai găsit util articolul. Mi-ar plăcea să aflu în comentarii despre experiența ta cu arta făcută cu copiii.

Idei de activități și inspirație, pe blogul theartfulparent.

Sursa foto: unsplash.

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.