Am tot auzit ideea că nehotărârea este tipic fetelor sau femeilor.
Eu, am fost nehotărâtă, acum nu mai sunt, și cred că nehotărârea nu are de-a face cu sexul.
Cum era?
De fiecare dată când ieșeam în oraș să mănânc, eram stresată din cauza atâtor opțiuni, și îmi era foarte greu să mă decid, devenind deja o povară care apărea de fiecare dată când eram față în față cu o decizie care avea multe posibilități.
Ceea ce m-a ajutat să scap de această frustrare au fost: CRITERIILE.
Da, să am anumite criterii de selecție.
De exemplu:
– să mănânc ceva ce nu am gătit de mult timp
– să aleg un fel de mâncare cu sos
– să încerc ceva nou, ceva ce nu am mai mâncat niciodată
– să aleg un loc nou, unde nu am fost niciodată
– să mănânc ceva din pește, etc
Cred că se aplică această metodă și în alte decizii. Dacă te oprești un minut, și formulezi criteriile pe care le ai, adaugi prioritățile tale, dorințele si motivațiile, vei deschide calea mai repede spre decizia finală.
Pe lângă lipsa criteriilor de alegere, și a priorităților, mai cred că una din rădăcinile nemulțumirii este LIPSA unor valori bine stabilite. Gândește-te ce standard ai, la ce anume te raportezi, care este baza pe care stai? După ce te ghidezi? Dacă nu ai nimic asemănător, e normal să fii nehotărât(ă).
Tu cum vezi nehotărârea?
