Îmi dau seama că sunt atât de bogată!
Cred că te poți numi bogat din momentul în care primești mai mult decât meriți, mai mult decât ai nevoie, când deja ai surplus. Și de fapt, nu ne încadrăm cu toții acolo?
Nu știu statistici, nu m-am pus să verific cine, cum și când practică dărnicia și generozitatea, dar mă uit la mine, la viața mea și la tipare. Și este clar că dărnicia nu îmi vine natural. Trebuie să mă forțez să dăruiesc, trebuie să lucrez ceva la dorința mea de a ajuta pe cei din jur.
Dar pot să spun că a dărui altora este cu adevărat o binecuvântare pentru tine. Ar trebui chiar să fie o responsabilitate și parte din rutina fiecărei luni. Cred că ar trebui să adăugăm generozitatea pe lista bugetelor noastre și preocupărilor noastre.
În primul rând pentru că Dumnezeu spune să facem și altora parte din surplusul nostru.
În al doilea rând, deoarece așa cultivi mulțumirea și recunoștința. Numărându-ți darurile, dar făcând și următorul pas, a le face și altora parte de ele.
În al treilea rând, o apă stătută cum este? Miroase groaznic, este murdară și nu are vigoarea, frumusețea și curățenia unei ape curgătoare care este un ciclu al naturii și frumuseții. La fel trebuie să fim și noi, canale pe unde curge dragostea, bunătatea. Trebuie să fim mâini care ajută, umeri ce cară poveri alături de cei din jurul nostru!
Cu siguranță vom fi câștigați și noi, dar nu acesta este focusul, ci antrenarea dragostei și punerea în practică a recunoștinței.
Îmi doresc ca generozitatea și dărnicia să nu fie valori prăfuite, ci comune, naturale și de actualitate în generașia mea!
