Văd în jurul meu cum o mare mulțime de oameni îți lasă identitatea dictată de: prieteni, realizări, eșecuri, sentimente, chef, performanțe, dependențe sau societate.
Eu însămi mă lupt cu această presiune, deoarece, de mic copil, aceste idei s-au întipărit în mintea mea. La școală erai lăudat pentru note bune (realizări) sau dojenit pentru note mici (eșecuri), părinții făceau la fel, orice eșec atrăgea ceartă, astfel am perceput că sunt bună atunci când fac lucruri bune, lăsându-mă atrasă de această bază așa instabilă a identității.
Cine decide până la urmă cine sunt eu? cum sunt eu? care e identitatea mea?
Mă gândesc la cartea lui Max Lucado – “Ești prețios”, o cărticică scrisă pentru copilași dar care conține un adevăr atât de profund!
Este vorba de Pancinelo, un omuleț de lemn, care dorește să fie apreciat de locuitorii satului său, dar nu reușește nicidecum. În finalul cărții, când se întâlnește cu Eli, tâmplarul care îl cioplise, descoperă că lui Eli nu îi pasă de ceea ce spun ceilalți, și că, pentru Eli, el este valoros și important doar pentru că este creația sa.
Puteți găsi cartea în format pdf, sau cumpăra din librării, și descoperiți singuri întreaga poveste.
Ce am învățat în ultimii doi ani despre asta?
– că Dumnezeu, Cel care m-a creat, stabilește identitatea mea
– El m-a făcut o ființă minunată, și nu a greșit când m-a creat
– eu am valoare în ochii Lui, în ciuda realizărilor sau eșecurilor mele
– realizările și eșecurile mele nu măresc și nici nu micșorează dragostea Sa pentru mine
– nu trebuie să îi las pe cei din jur, acțiunile mele, gândurile sau sentimentele mele să stabilească identitatea mea, ci să ascult ce spune Dumnezeu, Creatorul meu, despre mine, opera Lui
Vă provoc să vă gândiți la cum sunteți voi în adâncul ființei voastre, să nu lăsați acțiunile să vă definească, și să vă acceptați, deoarece sunteți ființe minunate!
Sursa foto aici.
[…] ce știu despre identitatea mea (vezi postul Despre identitate) mă face să verific dacă acțiunile mele reflectă teoria sau nu. Adică: dacă eu știu că […]