Prin blinkist (în curând voi scrie mai multe despre această aplicație) am citit cărțile lui Susan Cain: Quiet (Liniște) și Quiet Power (Puterea liniștii).
Pe Susan Cain au auzit-o prima dată la Global Leadership Summit prin 2014, și clar mi-a atras atenția subiectul ei – puterea introverților și cum sunt ei percepuți – eu însămi fiind introvertă. Așa că am adăugat cartea ei pe lista “de citit”. Dar pentru o vreme, cum nu a fost disponibilă în format electronic pe Amazon, am amânat să o citesc.
Dar acum a venit și timpul ei, și iată ce am reținut, ce am aflat și mi-a atras atenția:
1. Lumea celebrează extroverții
Vestul și Europa au creat o imagine în care extroverții sunt preferați, sunt mai buni, sunt de dorit. Imaginea persoanei ideale este clar cea extrovertă!
Se pare că această mișcare se vede foarte bine în cultura vestului vs. cultura Asiei, de exemplu în Japonia și Koreea studenții petrec multe ore în bibliotecă, se încurajează luatul notițelor, iar a vorbi fără a fi întrebat este privit ca aroganță – iar în State, profesorii de la Harvard se pare că își fac un scop din a transforma fiecare student într-un extrovert – întregul program fiind axat pe interacțiune de grup, participare activă la seminarii, a ieși în eidență.
Partea vestică preferă extroverții – partea estică introverții, valorile diferă în funcție de cultură.
Imaginea persoanei ideale este clar cea extrovertă!
Se pare că acest ideal extrovert s-a format în ultimii 150 de ani, și are de-a face cu migrarea oamenilor de la sat la oraș. La sat oamenii se cunoșteau unii pe alții și nu mai era nevoie să iasă în evidență – pe când la oraș trebuia să te faci remarcat cumva ca să fi ascultat.
Lumea celebrează extroverții – lumina e pe ei, acesta fiind un motiv pentru care deseori introverții se consideră nepotriviți, și se străduiesc să devină extroverți. Ei cred că ceva nu este în regulă cu ei.
Cred că avem atâta nevoie să fim expuși mai mult la astfel de informații, ca să înțelegem mai bine lucrurile și să creeăm contexte potrivite pentru toți, în care fiecare om să înflorească.
2. Introverții sunt mai sensibili
Mulți dintre introverți sunt semnificativ mai sensibili, răspunzând puternic la stimuli din mediul exterior, de exemplu gălăgie, aglomerație.
Diferența e la nivel cerebral: creierul introverților răspunde mai puternic la stimuli externi.
Așa că, în mare parte, introverții preferă solitudinea, să stea singuri și să gândească.
Creierul introverților răspunde mai puternic la stimuli externi. Așa că, în mare parte, introverții preferă solitudinea, să stea singuri și să gândească.
3. Provocarea care apare
Și introverții, și extroverții au calități și puncte forte. Provocarea pe care eu o văd acum, în urma lecturii celor două cărți, este pe umerii profesorilor, învățătorilor, liderilor și chiar părinților – a celor care creează un context pentru ca aceștia să învețe sau să muncească.
Ar fi fain dacă acești oameni în poziții cheie ar avea aceste informații, ca să înțeleagă felul în care lucrăm, înțelegem, relaționăm. Ideea e să valorificăm potențialul fiecăruia, și să știm să creem contextul propice atât pentru extroverți, cât și pentru introverți.
Un lider priceput va ști cum să valorifice talentele fiecăruia.
4. Copiii introverți
Susan Cain folosește o metaforă aici: copii introverți sunt ca orhideele – înfloresc în mediul propice, se închid într-un mediu toxic; copii extroverți nu sunt atât de afectați de un mediu mai puțin bun, ei au șanse să înflorească în orice situații. Aici discuția poate continua, vă las doar ideea aceasta.
Resurse recomandate
Cartea Quiet / Liniște
Cartea Quiet power / Puterea tăcută
Blogul https://www.quietrev.com
Discursul ei la Ted
Cum ți se par ideile de mai sus? Cum observi aceste lucruri în viața ta?
