Despre sentimente

În ultimul an, am învățat că sentimentele sunt semnale pe care trebuie să le discern și înțeleg. Uneori trebuie să țin cont de ele, alteori nu trebuie să le las să mă conducă.

Fiind inspirată de o femeie care mi-e model, o perioadă de timp am decis să scriu zilnic sentimentele care mă încearcă, și contextul în care au apărut: concret, ce s-a întâmplat.

Am fost șocată de ceea ce am descoperit: 90% din sentimentele negative trăite se bazau pe impresii greșite. Acest exercițiu face vizibil invizibilul, adică te face conștient de ceea ce se întâmplă în interiorul tău într-o milisecundă, în acele circumstanțe când ceva anume declanșează un sentiment înlăuntrul tău.

După ce am practicat acest obicei o vreme, a devenit un mod de a discerne fără a avea nevoie de un pix și o foaie. M-am bucurat că am devenit mai conștientă, și vă provoc să încercați!

Din când în când, reiau acest obicei, pentru că mă ajută să înțeleg mai bine sentimentele mele și cauzele lor, și – ajută la conștientizarea lor.

O bună perioadă de timp le-am ignorat, deoarece a face ceva în privința lor părea așa greu! Îmi dau seama acum că nu este deloc benefic, ci cu trecerea timpului problema se poate agrava tot mai mult, și semnalele transmise ție prin sentimente pot dispărea la un moment dat – și astfel devi imun. Cred că e greu în acel punct, fără acest mijloc lăsat de Dumnezeu – sentimentele, să te întorci și să rezolvi ceea ce este în neregulă.

De asemenea nu cred că o decizie trebuie să se bazeze numai pe sentimente.
Sentimentele sunt ca o minge, nu poate sta locului, oscilează, sare, este când sus, când jos, nu poți construi o bază din ea.

Voi cum priviți sentimentele?

Sursa foto aici.