Încep o nouă serie de texte scurte despre ce înțeleg eu când citesc din Biblie. Cum prinde viață (rhema) în mine cuvântul scris (logos) al lui Dumnezeu.
Le veți găsi pe toate sub noua categorie a blogului: “Credință”.
Iată primul text:
29 „Dar voi”, i-a întrebat El, „cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!” I-a răspuns Petru. 30 Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El. 31 Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi după trei zile să învieze. 32 Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre. 33 Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis: „Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.” (Marcu 8)
Gândurile din mintea noastră provin din trei surse:
- de la noi înșine
- de la Duhul Sfânt/Dumnezeu (valabil pentru cei care sunt copiii Lui)
- de la duhurile cele rele din realitatea spirituală
“Noi răsturnăm izvodirile minţii şi orice înălţime care se ridică împotriva cunoştinţei lui Dumnezeu, şi orice gând îl facem rob ascultării de Hristos.” – 2 Corinteni 10:5
La un moment dat Petru a vorbit adevărul – revelat de Dumnezeu lui, (știm din Matei 16:17, o relatare a aceluiași moment: Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.) – ca după puțin timp (poate o oră, câteva ore, minute, nu știm exact) să vorbească din mintea lui ce a pus acolo cel rău – Satan, să Îl mustre pe Isus legat de ideile de suferință, moarte.
M-a surprins ideea. M-a făcut vigilentă cu privire la mine însămi. Mi se poate întâmpla. Acum să vorbesc un adevăr minunat, care are aprobarea lui Dumnezeu, și în minutul următor să vorbesc o falsitate, un sfat care nu e bun, o direcție care nu trebuie urmată, și care a fost pusă în mintea mea de cel rău.
Aș vrea să discern gândurile mele. Să nu îmi asum că toate sunt ale mele, sau că toate sunt bune. Să le verific și să le fac “roabe acultării de Cristos”. Doar pe cele cărora El “le dă undă verde” să le las să își facă loc și să mă acapareze, să mă preocupe.
Mai multe informații despre Rhema găsiți aici, sau, dacă vreți să aprofundați subiectul, puteți citi cartea Patru chei pentru a auzi vocea lui Dumnezeu, scrisă de Mark și Patti Virkler, oferită gratuit pe site-ul acestora, alături de alte materiale (link-română, link-engleză).
