Am observat că sunt mulți creștini care cred că atunci când le merge bine înseamnă că ei sunt buni, că merită asta și că Dumnezeu e de partea lor și îi răsplătește. Iar atunci când nu le merge bine, înseamnă că sunt răi, Dumnezeu îi socotește așa și îi pedepsește.
Ah, și eu credeam asta la un moment dat. Vedeam orice dificultate și suferință ca o răzbunare și corectare a unui Dumnezeu ușor de supărat. Dar nu este așa. Și simt durere față de creștinii care încă sunt blocați de această minciună!
Adevărul pe care l-am descoperit este că dragostea lui Dumnezeu pentru oameni nu crește pentru că ei fac fapte bune, și nici nu scade din cauza păcatelor noastre.
Nu putem să ne facem iubiți de El mai mult, dar nici nu putem diminua dragostea Sa pentru noi! E minunat! Și eliberator. Asta înseamnă că vom alege mereu să trăim în ascultare de El nu pentru a ne câștiga vreun favor (nici nu am putea, e imposibil prin noi înșine) ci pentru că Îl iubim! Asta înseamnă că nu ne vom teme de El și pedeapsa Lui la fiecare hop și eșec al nostru, ci ne vom întoarce la El fără teamă, deoarece în acele momente avem și mai mult nevoie de El, și ne va primi cu mult drag!
Sunt multe explicații în privința dificultăților care își fac loc în viața noastră: lumea decăzută și consecințele ei, dificultăți ca oportunități de creștere – Dumnezeu dorește să ne crească tot mai frumos și mai maturi, nu să ne pedepsească!
Asta nu înseamnă că El nu va pedepsi păcatul, sau că Dumnezeu îl tolerează. Într-o zi toți vom sta la judecată, dar nu cantitatea faptelor noastre bune sau rele vor fi filtrul prin care Dumnezeu va da verdictul, ci credința noastră în El, sau lipsa ei!
O altă minciună ascunsă în mindset-ul despre care vă povestesc este aceea că circumstanțele din viața mea îmi arată cum sunt: dacă îmi merge bine înseamnă că Dumnezeu mă consideră bun, dacă îmi merge rău înseamnă că Dumnezeu mă vede rău. Fals! Pot fi oameni foarte departe de Dumnezeu cărora aparent să le meargă bine, și să nu aibă mari dificultăți, cum pot fi creștini autentici care sunt aproape de inima lui Dumnezeu și să treacă prin greutăți enorme! Dumnezeu singur cunoaște inima fiecăruia și dacă Îl întrebăm de starea inimii noastre ne va comunica ceea ce El crede. Cum suntem și cum ne ved El. Nu bunăstarea sau lipsurile spun cum sunt eu de fapt.
Așadar, haideți să căutăm să discernem lucrurile și să nu credem orice auzim sau vedem, ci să căutăm să aflăm părerea lui Dumnezeu în toate, și să cerem de la El discernământ pentru a afla adevărul și a demasca minciunile pe care cel rău le transmite în lume.
P.S. poza este de la catedrala Sfântul Petru din Vatican
