Cu cât mă apropii mai mult de Tine…cu atât devin mai fascinată…cu atât devin mai plină…
mai plină de bucuria originară…
atât de plină …că “dau peste”…
atât de plină..că pe fața mea doar zâmbetul își are loc…
atât de plină..că gura mea doar despre Tine vorbește…
atât de plină ..că mintea mea are doar imaginea Ta….e copleșită de frumusețea Ta…pe care nici-un cuvânt pământesc nu o poate reda
am uitat cât de benefică e apropierea de Tine
am uitat cât de fain e să fi…plin, plin de Tine…și fascinat!
mi-a fost dor! 🙂