Gânduri din natură. Lucruri simple. Liniște.

Week-endul trecut m-a găsit pe malul lacului Buhui. Soarele atingea totul. Pe măsură ce se ridica pe cer, peisajul căpăta altă formă. Broscuțele matinale navigau la suprafața apei, păsările vesele cântau de zor, parcă voiau să trezească toată lumea!

Rar îmi iau timp să stau, doar să stau și să privesc plantele, apa, copacii, să ascult vântul și muzica vietăților naturii. E liniștitor! E așa plăcut să stai pe malul lacului, să cauți cu privirea peștii, să urmărești undele lacului, să te bucuri de soare, de vremea plăcută, de aer curat și de liniște.

Aș merge acolo la fiecare sfârșit de săptămână!

E uimitor cum mă bucur mai mult de lucrurile simple și gratuite, decât de ceea ce îmi cumpăr și e pe bani.

Citatul din calendarul de pe biroul meu, spune astăzi:

“E o mare bucurie în lucrurile mici. Privighetorile. Primul fir al ierbii. Ploaia după secetă. Soarele după furtună. Prețuiește-le!” (Charlotte Gray)

Sunt angrenată în tot felul de activități, dar puține îmi oferă calm, pace, bucurie. Nimic nu se compară cu o zi petrecută în natură!

Am început să citesc despre plantele medicinale, despre florile pe care le văd în păduri și pe câmpii. Îmi aduc aminte de copilărie. Le recunosc pe majoritatea. Când am uitat să le privesc? Să le miros?

Când eram copil, petreceam mult timp în natură, probabil de asta mă simt așa conectată cu ea. O redescopăr după atâția ani în care am uitat-o, preocupată fiind de carieră și dezvoltarea mea socială..

Când eram copil mă jucam zilnic in natură cu fratele meu, eram nelipsiți de pe malul râului din spatele casei la care lucrau părinții de zor. Ideile de joacă acolo erau inepuizabile: să urmărim vietățile, să construim din pământ, nisip, pietricele era o distracție. Apa clară și limpede, insectele, animalele pe care le aveam întregeau imaginea aproape ireală acum!

Weekendul acesta am cules urzici și leurdă din pădurea frumoasă de lăngă lac. Nu pot să exprim cât de încântată am fost! Bucuroasă am venit cu ele acasă, plină de idei cum aș putea să folosesc aceste plante cadou de la Dumnezeu, pentru care nu a trebuit sa fac mai nimic.

Îmi propun să vizitez mai des pădurea, văile, drumurile de munte, dealurile.
Abia aștept să merg din nou la sat și să explorez plantele fiecărui sezon. Păcat că nu voi avea cu cine să fac mici excursii prin împrejurimi. Tinerii aleg orașele aglomerate, aleg să plece ca să câștige un ban departe. Satul nu mai este o atracție așa mare.

Când privesc la natură, vâd măreția lui Dumnezeu, creativitatea Lui, și rămân mută de uimire!

Caută liniștea, calmul, frumusețea naturii. Iubește-o, admir-o, îngrijește-o!

Sursa foto aici.