Aici am scris despre decizia noastră de a ne muta la sat, și cum au trecut primele cinci luni.
A trecut un an. Am trăit toate cele patru anotimpuri aici. Cum e?
Fain! Ne place! A fost decizia bună pentru noi.
Singurul lucru care nu îmi place este fumul de la arderea vegetației sau lemnelor pentru foc. În rest, ne e bine. Chiar și pentru dorința noastră de a ne comanda de mâncare din când în când (avantaj în oraș), am găsit o soluție: cineva de aici ne gătește contra cost.
Îmi place așa mult când aud cum ciripesc păsările când deschid geamurile. Îmi place să văd mereu ceva nou și diferit afară, în natură. Îmi place liniștea, oamenii binedispuși și gata mereu să împartă o vorbă bună, timpul și răgazul lor. Avem vecini faini! Îmi place că e o comunitate frumoasă, care ne-a primit bine și ne-a integrat.
Am cules o mulțime de fructe și legume din grădina noastră. Am avut flori de tot felul. Ne-am pus hamace, leagăne, tobogan, scaune, mese, ce am vrut afară. Am alergat, pictat, făcut grătar, picnic. Avem doi iepurași, și un cățel de cîteva săptămâni. E frumos!
Curând punem din nou semințe în pământ. În fiecare zi ne uităm cum se mai înalță narcisele și lalelele. Așteptăm să vedem cum se dezvoltă trandafirii plantați în toamnă. Trăim altceva.
Când mergem la oraș suntem surprinși de zgomot, miros, agitație. Mereu ne întoarcem obosiți. Deși din când în când ne e dor să ne plimbăm prin oraș (mie mai mult), după ce revin acasă îmi dau seama că e o iluzie cu care am rămas, aceea de relaxare acolo.
Cam așa.
