Gânduri, scopul vieții, de ce aș renunța la blog, scurtă recenzie de carte

În ultimul an m-am gândit la ideea de a renunța la blog. Dar am apucat să plătesc pentru următorii ani rezervarea domeniului, așa că îl voi mai ține.

De ce cochetez cu ideea de a nu mai ține un blog? Pentru că acum viața mea arată altfel. Dedic timpul și resursele mele familiei. Alt motiv ar fi faptul că nu mai simt nevoia să “ajut lumea” în acest mod. Să umplu și eu internetul cu lecțiile mele de viață sau gândurile mele. Asta pentru că sunt sătulă de surplusul acesta de informații pe care mi-e greu să îl gestionez și selectez. Plus dependența de internet, telefon, tehnologie cu care ne luptăm. Nu vreau să mai contribui și eu la toate astea.

Dar mai rămân.

Ieri mă gândeam ce aș putea dărui altora din ceea ce am învățat în ultime vreme. Și urmează să vă spun. Dar mai întâi contextul.

Am citit zilele trecute cartea “Hands free mama“, tradusă la noi “Mama fără griji” de Rachel Macy Stafford. Și acolo, printre altele, era menționat scopul vieții autoarei, ceea ce m-a făcut să meditez la subiect. Așa că mi-am regândit, reamintit sau formulat scopul vieții mele acum. Și ar fi așa:

1. Să îmi slujesc familia. Îmi doresc ca viața mea să aibă un impact bun și pozitiv asupra lor, și când se va termina să fi reprezentat o adevărată binecuvântare pentru ei.
2. Să ajut dintre oamenii cu care intru în contact prin ceea ce știu eu să fac și îmi face plăcere – prin abilitățile și talentele mele. Și care ar fi acelea? Sau, cum m-a provocat autoarea să ales – care este acea singură pasiune fără de care nu aș putea trăi. Și aici mi-a fost dificil. Pentru că eu am nenumărate: croitoria, cititul, mai nou gătitul produselor de panificație, design-ul grădinii etc. Dar știi ce am conștientizat? Că de fapt singura mea pasiune fără de care nu aș putea trăi, cel mai mare entuziasm al meu fără de care nu mi-aș putea imagina viața este să învăț. Îmi place la nebunie să învăț. Când fac asta sunt plină de pasiune și bucurie, energie, voie bună și entuziasm. Și de fapt asta se află la rădăcina numeroaselor mele interese. Pentru că de fapt asta sunt, interese. Unele sunt sezoniere, altele rămân cu mine mai mult. Dar învățatul e pe viață. Așa cred.
   Și îmi place (și doresc) ca prin pasiunea asta a mea să ajut oamenii cu care intru în contact. Iar blogul e un mod prin care fac asta.

Acum pot reveni la întrebarea cum pot oferi din ceea ce am învățat în ultima vreme. Hai să îți povestesc ce impact a avut cartea asta asupra mea.

Am citit în trecut despre impactul negativ al dependenței de internet. Am conștientizat propria-mi dependență. M-am înfiorat și mi-am făcut planuri de eliberare. Dar tot nu am “scăpat” complet de strânsoarea asta.

Dar ce s-a întâmplat recent e că imediat ce am lecturat cartea amintită mai sus, faptele mele au început să se schimbe. Și nu doar legat de folosirea telefonului sau a internetului. Am conștientizat că ridicasem to do list-ul meu la rang de “idol”, de lucru cu adevărat prioritar, și îmi scăpau din mâini oportunități cu adevărat valoroase de conectare cu soțul sau copilul. Momente în care puteam fi martora unui lucru deosebit pe care îl făcea sau realiza fetița mea. Ratam momente de joacă cu ea. Zile care trec în fugă și care nu mai revin niciodată.

De data asta am conștientizat la modul cel mai profund ce impact are distragerea internetului, a to do list-ului sau a presiunii mele de a avea casa mereu pusă la punct. Aici am fost atinsă.
Mi-am văzut tiparele de comportament, obiceiurile care sunt păguboase, și a doua zi am început să observ. Am început să văd oportunitățile și să spun da, lăsând la o parte cartea, curățenia, ștergând din calendar numeroasele dorințe de lucruri de făcut – dar lipsite de o importanță majoră pentru etapa asta de viață.
Și a apărut o conectare mai profundă cu familia mea. Râsete mai multe, privit în ochii celuilalt, relaxare. O, da! Și ce relaxare să nu mai verific continuu to do list-ul meu. Renunțare la obsesia de a planifica tot felul de lucruri care trebuiesc făcute, apoi gândul continuu să le am de făcut. (Persoanele super achiever, ca mine, vor înțelege tare bine ceea ce vorbesc.)

Mă bucur că acum am citit cartea, și a avut acest impact asupra mea. Sper să mă țină și să devin tot mai atentă la oportunitățile de conectare pe care le am cu cei dragi. Să fiu suficient de înțeleaptă pentru a le valorifica și confortabilă cu ce rămâne nefăcut.

Dacă crezi că ai potențial să trăiești deconectat de cei mai dragi oameni, distras de la cele mai valoroase lucruri în viața aceasta, sau să ai o viață grăbită, e o carte bună de pus mâna pe ea.
Și dacă nu o citești, gândește-te ce scop ai pentru viața ta. Când o vei sfârși, ce îți dorești să fi făcut cu timpul tău? Și în lumina răspunsului la aceste întrebări știi când să spui Da, și când să spui Nu lucrurilor care te solicită și îți cer atenție, timp, resurse.

Ajută-ne Doamne să alegem mereu conectarea cu cei dragi și nu cu telefonul/internetul, să trăim în prezent cu ochii larg deschiși, ca să memorăm frumusețea clipelor petrecute cu copiii noștri, cu părinți sau partener. Să alegem să facem lucrurile care sunt cu adevărat importante.