Nu știu alții cum sunt, dar eu, când ceva nu e în regulă cu mine, mă supără și mă frustrează, îmi vine automat să dau vina pe cei de lângă mine. Și găsesc atâtea motive de a-mi argumenta asta în acel moment. Sigur ceilalți au uitat să facă ceva, au greșit într-un mod sau altul.

După o vreme îmi amintesc ce am citit în cartea lui Henry Cloud și John Townsend, Boundaries (Limite, traducerea în limba română): nimeni altcineva nu e responsabil că tu te simți: mânios/ frustrat/ supărat. Nimeni altcineva nu e de vină că dorințele tale nu sunt împlinite, sau că nevoile tale nu sunt acoperite.

Pare ciudat poate. Ne-am obișnuit să credem că partenerul trebuie să ne împlinească nevoile, dar nu e responsabilitatea lui. Am citit și recitit textul. Mă regăseam.

Îți povestesc acum ce este acel ceva care mi-a atras atenția.

Ar trebui să îmi asum:

1. ceea ce simt

Când te enervezi, ești mânios sau supărat, ce gândești? Dacă te-aș întreba de ce ești mânios, ce mi-ai răspunde? Pentru că nenea din fața mea nu știe să conducă? Partenerul nu a vrut să facem aia? Fratele meu mi-a vorbit urât? Așa-i că îți vine să răspunzi ilustrând acțiunile altora?

Dacă îți spun că sentimentul de mânie, enervare, supărare este AL TĂU ȘI NUMAI AL TĂU? Dacă îți spun că este responsabilitatea TA și NUMAI a TA? Că tu ești responsabil pentru ceea ce simți, și nu cel de lângă tine? Da, e logic, știu asta. Dar atunci de ce căutăm vinovați în exterior?

Ceea ce simt este responsabilitatea mea, îmi asum!

2. nevoile mele

Ce faci atunci când o nevoie nu îți este îndeplinită? Îți vine să spui – asta e, trebuia să muncesc, să mă ocup de nevoie, să caut soluții, SAU spui: X-ulescu nu a venit la întâlnire, ce nașpa e, colegul meu nu a vrut să mă ajute, prietenul meu nu și-a făcut timp?

Ce vreau să spun este că atunci când am o nevoie neîmplinită, ghici cum gândesc? Cel de lângă mine e de vină pentru că nu mi-a îndeplinit-o! Dar dacă stai să gândești lucrurile, (sau să le citești într-o carte, ca mine) vei vedea că TU ești SINGURUL responsabil pentru împlinirea nevoilor tale. Tu va trebui să cauți soluții, să planifici, să ceri. Iar dacă ele nu vor fi împlinite, să ÎȚI ASUMI asta.

Nevoile mele sunt responsabilitatea mea, mi le asum!

3. dorințele mele

Cu dorințele pe care le avem este la fel. Eu sunt singura responsabilă ca ele să devină realitate, nu e ok să le pun în cârca celui de lângă mine, nu e ok să i le imput lui, nu e ok ca atunci când planurile dau greș – să trag pe altcineva la răspundere! Cel de lângă tine nu le poate ghici, tu trebuie să îți asumi responsabilitatea lor, și să le comunici dacă dorești ajutor.

Dorințele mele sunt ale mele, și mi le asum!

Ce părere ai despre aceste idei? Le-ai întâlnit undeva până acum? Pentru mine au fost revelatoare!

Sursa foto aici.