Timp de citit : < 1 minut

img_20160604_210437

Mult timp mi-a luat până să îmi dau seama că am nevoie să mă îngrijesc, intenționat și cu drag.
Târziu am conțtientizat că sentimentele de frustrare, de goliciune, de enervare și nerăbdare veneau din faptul că ajutam pe alții până nu mai aveam cu ce, mă ocupam de casă mai mult decât de mine, de trupul meu, de sufletul meu…

După ce în sfârșit am aflat, nu știam cum să o fac. Cum adică să refuz pe cineva pentru că am nevoie să stau singură, în liniște, să citesc, să am grijă de mine?
Dar nu e egoism, dacă asta îți trece prin minte.
Încet, încet am început să spun și “nu” invitațiilor la alte activități care m-ar fi stors de energie, și să spun “da” momentelor de îngrijire. Treptat am descoperit CUM pot avea grijă de trupul meu și de sufletul meu, cum pot să mă odihnesc și reîncarc cu energie ca apoi să am ce dărui.
Când am început să practic acest obicei, atitudinea mea s-a schimbat, am putut fi mai bucuroasă, mai mulțumitoare, mai focusată pe ce aveam de făcut!

dsc_0664

Am observat că femeile se pun adesea pe ultimul loc, într-un final nemaiajungând să aibă grijă de ele însele. Știu că ne e greu să spunem NU, știu că vrem să ne dăruim altora în totalitate, dar e așa dăunător asta!

Vă provoc să faceți loc săptămâna asta în programul încărcat de timp pentru voi, în care să încetiniți ritmul, să vă hrăniți sufletul, mintea, trupul, să vă odihniți și îngrijiți!

P:S: Pozele sunt din grădina cu trandafiri a mamei mele. Cu ce suntem mai diferiți de niște plante? Ele necesită îngrijire aproape zilnică, noi de ce nu ne-am îngriji?

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.