Initiațiva – cum încerc să fiu proactivă

De un aproximativ un an de zile, am început să văd un tipar în rândul românilor: acela de a fi mereu nemulțumiți, de a face verbal asta, și de a nu face nimic activ în acest sens: de a nu avea inițiativă.

Am întâlnit totuși, de-a lungul anilor, câteva persoane (foarte puține), care au luat initțativa (au sunat la anumite televiziuni, au făcut sesizări, au încercat să comunice cu oameni-cheie din țara noastră), și m-a uimit curajul lor. Nu eram obișnuită să văd astfel de acțiuni, astfel de oameni.

După ce am rumegat ceva vreme acest subiect în mintea mea, mi-am dat seama că și eu pot face ceva care să conteze și să aibă impact.

mi-am dat seama că și eu pot face ceva care să conteze și să aibă impact

Dacă nu fac nimic, nici nu mă voi plânge.
Nu vreau să fiu un român care mereu va vorbi de nemulțumirile legate de sistem, de conducători, de diverse lucruri din orașul nostru, dar care nu e implicat civic, nu are măcar un minim de voință să facă ceva!

Așa că m-am decis să iau inițiativa, și de fiecare dată când văd ceva care mă nemulțumește, să mă gândesc ce pot face practic și concret în acea direcție.

Așa se face că săptămâna trecută, mi-am luat inima-n dinți. și am făcut o sesizare poliției de circulație rutieră din Timișoara, spunându-le că în cartierul meu sunt numeroase semne de circulație care nu sunt vizibile din cauza copacilor netunși. Nu știu dacă se va face ceva în direcția asta, dar eu mi-am făcut datoria.

Aș vrea să dezvolt acest obicei, de a transforma nemulțumirile plângărețe într-o inițiativă personală de a face ceva. Și îmi doresc să ne dezvoltăm ca popor în acest sens.

Tu ce părere ai despre asta?

Sursa foto aici.