Pe Diana am întâlnit-o în studenție, pe când făceam voluntariat la Alege Viața. Repejor s-a legat o prietenie care a rezistat distanței și trecerii timpului. Acum Diana locuiește în Belgia și are job-ul mult visat.
Bine ai venit pe blogul meu! Spune-ne te rog câteva cuvinte despre tine, cum ai ajuns în Belgia și despre visurile tale care au prins contur în această țară.
D: E greu să spun doar câteva cuvinte, dar voi încerca! Sunt timișoreancă 100% și mă mândresc cu asta. Am studiat psihologia pentru că eram curioasă ce pot descoperi despre om, înafară de ceea ce e vizibil. După finalizarea studiilor și cu multe întrebări referitoare la viitorul meu profesional, am luat parte la scrierea de proiecte europene, sub îndrumarea și călăuzirea unei persoane deosebite – Teo Borghoff – căreia îi rămân datoare pentru prietenia, suportul și lecțiile oferite. Ea a fost cea care m-a încurajat să pășesc spre împlinirea unui vis, și anume lucrul cu persoane cu boli psihice. Îmi amintesc perfect sfârșitul toamnei din 2011, când am început demersurile pentru a face voluntariat în Belgia, într-unul dintre cele mai mari spitale psihiatrice de acolo. Bucuria imensă ce m-a cuprins când am primit răspunsul “We want you” a fost de nedescris! Și exact de ziua mea am pășit pe tărâmul flamand. Mare mi-a fost surpriza când am aflat că franceza nu se vorbește în partea aceea a țării, unde urma să locuiesc pentru 6 luni!..
Nu mă așteptasem să ajung așa departe de casă, să dau nas în nas cu independența și să simt dragostea pentru țara mea așa de intens!
Desigur, povestea e lungă, dar finalul este surprinzător: în prezent, lucrez într-unul din departamentele acelui spital! Și mutarea aici a adus cu sine alte minunății: am întâlnit oameni deosebiți și din toată lumea, am studiat corpul omenesc, am vizitat locuri superbe, m-am îndrăgostit de cer, am învățat să merg cu bicicleta, să îmi număr mulțumirile și să îndrăznesc mai mult, și am reușit să îmi dezvolt talente și abilități.
Da, este povestea a patru ani de viață, o viață care bate filmul. Apropo, totul se derulează în limba flamandă!
Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot.
Anascrie: Ce anume te pasionează, te face să uiți de tot ce e negativ și îți oferă energie?
D: Fotografia, oamenii, cititul și scrisul sunt pasiunile mele de ani de zile. Între timp au mai apărut câteva, precum mersul cu bicicleta, badmintonul și dansul, care mă înviorează. Să nu uit să menționez că muzica instrumentală (chiar și cea din Japonia sau Armenia!) alături de îngrijirea corporală mă relaxează, în timp ce prezența persoanelor foarte dragi mie mă energizează.
Departe de casă, am descoperit cât este de important să cunoaștem lucrurile ce ne inspiră și ne dau tăria să mergem înainte. Te poți pierde atât de ușor în necunoscut…
Anascrie: Care este secretul curajului tău?
D: Sincer, credința stă la baza curajului meu. Nah, că am zis-o!
Anascrie: Care este una dintre cele mai prețioase lecții de viață ale tale?
D: Oh, o întrebare provocatoare! Asta cere ceva timp de gândire… E dificil de ales una, dar momentan ce-mi vine în minte este “Slow motion is better than no motion.” (Sună bine în engleză!) E mult mai bine să îți atingi scopurile și visurile făcând pași mici și cu răbdare, decât să renunți la ele și să te oprești. Măcar ești în mișcare, crești, înveți, descoperi!
Slow motion is better than no motion
Anascrie: Spune-ne puțin despre blogul tău, povestea lui.
D: Blogul Vox Verbum/”Vocea Cuvântului” l-am conceput ca un prim pas al unui vis din copilărie: publicarea unor povești cu tâlc. Iubesc cuvintele și modul în care ele capătă diverse înțelesuri, iar istorioarele oferă fiecărui cititor posibilitatea de a se transpune în pielea personajului, de a găsi răspunsuri sau de a sta pe gânduri. Privind prin proprii “ochelari”, prin filtrul propriilor experiențe, fiecare va înțelege mesajul poveștii în mod diferit. Și eu rămân surprinsă, uneori, de viziunile sau emoțiile cititorilor; descopăr frământările lor sau sclipirile inimii lor.
Consider că trebuie să ne folosim talentele,să le fructificăm și să le împărtășim cu alții. De aceea nu le țin doar pentru mine!
Nu e ușor să publici o carte, mai ales când cititorii sunt greu de satisfăcut. Așa că am ales o variantă mai accesibilă și mai simplă – spațiul online. În plus, am oportunitatea de a adăuga textului o fotografie sugestivă. Desigur, totul e original!
Anascrie: Ne poți spune un vis de-al tău și cum muncești pentru a-l face realitate?
D: Visez să devin un iscusit vorbitor motivațional (eng. inspirational speaker) pentru a împărtăși lumii din lecțiile învățate în lucrul cu persoanele cu tulburări psihice – speranță și libertate, reabilitare și leadership, talente și egalitate, respect și curaj, prietenie și încredere. Pe scurt: despre comori în locuri prăfuite!
Cum muncesc pentru asta? Ei bine, pe lângă coaching-ul zilnic oferit pacienților și asistenților, am reușit să particip la diverse cursuri de specializare, care mă ajută și pe partea exprimării ideilor în limba flamandă. Teama vorbitului în public nu face treaba deloc ușoară, dar visul meu e prea puternic pentru a lăsa asta să îmi stea în cale. Așa că exersez, mă implic, mă explic, întreb și aștept. Încă am răbdare!
Și scriu, iau notițe, citesc și provoc oamenii la discuții. Cred că dragostea pentru oameni îmi dă avânt spre a face ceva cu ei și pentru ei. Altfel nu îmi explic de unde toate aceste dorințe și motivatii!
Anascrie: Mulțumesc frumos că ai dorit să ne împărtășești mai multe despre tine și să ne lași să învățăm din secretele tale de a continua mereu cu o doză de motivație maximă și curaj!
Vă învit să o citiți pe Diana, și să vă lăsați inspirați de cuvintele ei aici.
