Privind retrospectiv această lună, îmi dau seama că am devenit tot mai liniștită, mai calmă, mai odihnită și mai focusată în a investi în ceea ce îmi doresc și mi-am propus. M-am bucurat. Mintea îmi era limpede și am avut resursele necesare de a-mi folosi timpul liber așa cum îmi doream: 1. să petrec mai mult timp cu Dumnezeu, 2. să investesc în pasiunea cusutului și 3. să fac din sport un obicei zilnic.
Am conștientizat din nou, că mă ajută să mă concentrez pe mai puține lucruri, în felul acesta fac muncă mai de calitate și impactul este mai mare.
Sfârșitul de lună totuși a revenit în forță cu tristețe și descurajare, cu multe gânduri și cu presiunea de a lua decizii înțelept.
Dar ce este diferit de orice altă perioadă a vieții mele, este că îmi cunosc cu adevărat identitatea în Cristos, știu cine sunt și cum sunt: părțile mele rele le cunosc parcă mai mult ca niciodată, și părțile bune la fel. Am început cu ceva timp în urmă să îmi îmbrățișez imperfecțiunile dar și frumusețea identității pe care Dumneze mi-a oferit-o. Toate acestea îmi dau stabilitate, și bucuria mea în Dumnezeu nu e umbrită! Sunt decisă mai mult ca oricând sa Îl urmez, deoarece El întotdeauna S-a dovedit plin de dragoste, preocupat de prezentul și viitorul meu, cu visuri mai mărețe decât propriile mele visuri și dorințe!
