Am fost provocată să îmi evaluez gândurile, părerile, sentimentele despre copii. Să caut să văd ce spune cultura despre copii, ce spune Dumnezeu despre copii, și ce spun eu. E un exercițiu bun, pe care te îndemn să îl faci.
Observ cum în generația noastră rolul mamei care îngrijește copii, casa, soțul, este unul despre care ți se transmite că e neimportant.
Pe cine auzi să îți vorbească și să aprecieze mamele care stau acasă, care șterg copiii la fund, care lucrează la ele însele să fie modele bune, să aibă răbdare la tot ce înseamnă creșterea copiilor, care sacrifică mult în primii ani de creștere a lor? Altele sunt subiectele de discuție, alții sunt cei văzuți bine, urmăriți, apreciați.
Ca femeie care a ales să se dedice copiilor și familiei pentru niște ani, îmi dau seama că nu e ușor, și nu multe femei aleg această cale.
Sunt tentată și eu să mă conformez culturii, deși îmi dau seama că nu este alegerea bună pentru familia mea.
Acesta este contextul în care îmi pun întrebări, pentru că stând în aceeași rutină zi de zi, făcând lucruri aparent banale, plictisitoare, se ridică la suprafață întrebări și nevoi mai profunde.
Ce provocări am ca mamă care stă acasă de câțiva ani, și se mai întrezăresc ceva ani în viitor:
– să mă bucur de copii
– să fac cu drag treburile gospodăriei
– să îmi îngrijesc copiii cu energie, voie bună, să îi educ și cresc cu o atitudine bună
M-am uitat și am meditat la ce are de spus Dumnezeu despre mame, copii, despre creșterea lor, și ce perspectivă ar vrea El să am zi de zi când mă trezesc și urmează o nouă zi, cu aceleași provocări și aceeași rutină.
- Dacă te trezești și îți vine în minte gândul “nu pot”: Pot avea grijă de copii, prin puterea lui Cristos. Filipeni 4:13 VDC Pot totul în Hristos, care mă întărește.
- Dumnezeu m-a echipat pentru această slujire!
- 2 Corinteni 3:6 VDC care ne-a și făcut în stare să fim slujitori ai unui legământ nou, nu al slovei, ci al Duhului, căci slova omoară, dar Duhul dă viața.
- 2 Petru 1:3 VDC Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce privește viața și evlavia, prin cunoașterea Celui ce ne-a chemat prin slava și puterea Lui,
- El a pregătit deja faptele bune în care să umblu astăzi. Efeseni 2:10 VDC Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.
- Copiii sunt o moștenire de la Dumnezeu, o răsplată. Psalmul 127:3-5 VDC [3] Iată, fiii sunt o moștenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El. [4] Ca săgețile în mâna unui războinic, așa sunt fiii făcuți la tinerețe. [5] Ferice de omul care își umple tolba de săgeți cu ei! Căci ei nu vor rămâne de rușine când vor vorbi cu vrăjmașii lor la poartă.
- E un sezon în care nevoile părinților par greu de acoperit. Dar Îl poți crede pe Dumnezeu că ți le poate împlini pe cele necesare: Luca 12:29-31 VDC [29] Să nu căutați ce veți mânca sau ce veți bea și nu vă frământați mintea. [30] Căci toate aceste lucruri neamurile lumii le caută. Tatăl vostru știe că aveți trebuință de ele. [31] Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
- Dumnezeu vrea să învăț să fiu mulțumită cu starea în care mă găsesc: Filipeni 4:11-13 VDC [11] Nu zic lucrul acesta având în vedere nevoile mele; căci m-am deprins să fiu mulțumit cu starea în care mă găsesc. [12] Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și să fiu în lipsă. [13] Pot totul în Hristos, care mă întărește.
- Marcu 9:36-37 și Luca 9:48 Cine primește un copil, Îl primește pe Dumnezeu! Oare îi primesc eu cu toată inima? Le ofer loc în inima mea? Îi slujesc ca și cum L-aș sluji pe Isus dacă ar fi aici? Cum îi tratăm pe copii (sau pe cei umili, defavorizați) arată ce credem despre Isus!
- Marcu 9:36-37 VDC [36] Și a luat un copilaș și l-a așezat în mijlocul lor, apoi l-a luat în brațe și le-a zis: [37] „Oricine primește pe unul din acești copilași în Numele Meu Mă primește pe Mine și oricine Mă primește pe Mine nu Mă primește pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”
Dacă voi continua să cred că nu pot, că nu știu, că nu trebuie să fac asta, că nu e așa important, aleg să nu Îl cred pe Dumnezeu, și am picat în capcana întinsă de cel rău.. Am fost înșelată.
Mi-am mai dat seama că ceea ce cred despre copii este strâns legat de ceea ce cred despre mine, identitatea mea, despre dorințele mele.
Așa că îmi trebuie o aliniere la adevărul lui Dumnezeu și pe aceste paliere.
Îmi doresc să cred adevărul și să nu mă las înșelată să cred minciuni. Îmi doresc ca în fiecare zi să îi îngrijesc cu bucurie, cu o inimă ușoară și liniștită, cu împlinire, pentru că am fost creată pentru această slujbă și acest rol.
Tu ce perspectivă ai pentru rolul tău de mamă?
