Multă slujire te copleșește.
38Pe când era pe drum cu ucenicii Săi, Isus a intrat într-un sat. Și o femeie, numită Marta, L-a primit în casa ei. 39Ea avea o soră numită Maria, care s-a așezat jos, la picioarele Domnului, și asculta cuvintele Lui. 40Marta era împărțită cu multă slujire, a venit repede la El și I-a zis: „Doamne, nu-Ți pasă că soră-mea m-a lăsat să slujesc singură? Zi-i dar să-mi ajute.” 41Drept răspuns, Isus i-a zis: „Marto, Marto, pentru multe lucruri te îngrijorezi și te frămânți tu, 42dar un singur lucru trebuie. Maria și-a ales partea cea bună, care nu i se va lua.” (Luca 10)
Însă doar un singur lucru e necesar.
Dumnezeu să ne dea înțelepciune să știm pentru sezonul în care ne aflăm care este/ sunt lucrurile cu adevărat necesare. Și să nu lăsăm să ne copleșească activismul pe care NOI vrem să îl facem. Dacă Dumnezeu nu ni-l cere, ne va copleși. (Iar la final, oricum tot ce faci doar din tine însuți va fi nimicit. Vezi 1 Cor 3:13-15)
Să ne alegem partea cea bună: ascultarea cuvintelor lui Isus. Asta să nu lipsească din viața noastră. Nimeni nu ne va lua acest timp petrecut astfel. Sau rodul care vine ca urmare.
Dumnezeu iubește la noi dorința de a-L sluji. Adică de a face anumite lucruri pre binele celor din jur (îndrăznesc o definiție). Dar, ce îmi dau seama citind biblia în ultimele săptămâni, este faptul că El vrea ca:
- să nu punem accentul pe slujire ca elementul central din viețile noastre. Ci pe ceea ce vrea și face Dumnezeu. Ceea ce eu vreau și pot face nu trebuie să fie aspectul în jurul căruia să gravitez. Ci iubirea față de Dumnezeu și de semeni.
„Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta și cu tot cugetul tău și pe aproapele tău ca pe tine însuți.” (Luca 10:27)
- slujirea să se oprească atunci când detronează iubirea semenilor. Slujind, se simt cumva neiubiți cei din casa mea? Din familia mea? Alți semeni nu sunt iubiți prin acțiunile mele? Atunci nu e o slujire bună. Evită activismul care te face să te simți bine în pielea ta, satisfăcută, împlinită, bucuroaă, dacă nu este Dumnezeu Cel care îți împlinește nevoile acestea profunde. Dacă ai fi o persoană imobilizată la pat, ai fi cea mai nenorocită pesroană atunci, pentru că nu îți iei de unde trebuie împlinirea nevoilor.
Dumnezeu îți poate da un sezon în care slujirea ta să se oprească, pentru a aduce la suprafață anumite lucruri ascunse în tine pe care trebuie să le corecteze. Ca să înveți să fi satisfăcut doar în El, fără să faci tu nimic pentru El.
De asemenea El vrea ca noi să fim mulțumitori cu slujirea specifică la care ne-a chemat pe noi, fără să tânjim să avem chemarea altora din jur. Pe care îi vedem și gândim că așa ne-ar plăcea să facem și noi.
Acest articol face parte dintr-o serie de articole în care scriu ce mă învață Dumnezeu citindu-I mesajul scris, Biblia. Dacă ai un gând sau o întrebare legat de aceste subiecte abordate, nu ezita să îmi scrii în comentarii.
