Deseori mă aflu în postura de a-mi reaminti identitatea.
Și asta pentru că frecvent cei din jur își expun părerea cu privire la ea.
Să luăm un exemplu: merg la piață și se întâmplă să dărâm un raft cu fructe. Se mai întâmplă că vânzătorul are o zi proastă, și mă face cu ou și cu oțet, spunând despre mine că sunt în fel și chip. Sau, sunt într-o situație în care un apropiat îmi cere un serviciu, și eu îi spun: Nu. Dacă acea persoană nu a învățat cum să accepte limitele și refuzul, de cele mai multe ori va răspune atacându-mă. De obicei îmi atacă identitatea, la fel ca vânzătorul.
Din păcate, atunci când ceva nu ne convine, suntem supărați sau enervați, atacăm persoanele din jur, și facem asta legându-ne de identitatea persoanei, și nu de comportamentul ei.
Astfel ajung să mă întreb deseori: oare chiar sunt așa? Așa cum spune x?
Până nu demult, luam de bun tot ce auzeam despre mine. Dacă cineva mă făcea egoistă, eu credeam că e adevărat, și îmi deplângeam starea, străduindu-mă să fiu mai bună. Era așa instabil să fac asta, mă afecta foarte mult.
Practic, eu aveam ca normă a identității mele părerea celor din jur despre mine. Atât de greșit!
am conștientizat că nu asta e identitatea mea, nu trebuie să mă las definită de cei din jur
Până la un punct, când am conștientizat că nu asta e identitatea mea, nu trebuie să mă las definită de cei din jur. Nici chiar de mine însămi! Ci identitatea mea a stabilit-o Dumnezeu. Eu sunt ceea ce El spune că sunt, și anume: sunt creația Lui, sunt fiica Sa, El e în controlul vieții mele, sunt într-un proces de creștere și maturizare, El îmi dă har și putere la fiecare pas.
identitatea mea a stabilit-o Dumnezeu
Din acel moment, a început o perioadă în care am învățat ca ori-de-câte ori întâlnesc persoane care se apără sau se descarcă pe mine atacându-mi identitatea, să iau o pauză, și să cântăresc dacă este adevărat ce spun. De cele mai multe ori nu este adevărat, și sunt așa fericită că Dumnezeu mă învață să triez minciunile de adevăr. Și să nu mai port poveri care nu sunt ale mele, ci sunt roadele imaturității altora.
Așa tristă eram în trecut când interiorizam concluziile celor din jur despre mine, dar așa eliberată sunt acum să cunosc cine sunt eu în Christos. El a venit în lume ca să mă elibereze, și din statutul de rob al păcatului să îmi ofere statutul de fiică de Rege. Sunt mulțumitoare că Evanghelia a ajuns la mine, că o înțeleg și că Îl cunosc pe Dumnezeu, așa cum este El, personal, blând, foarte creativ și înțelept, iubitor peste măsura capacității noastre de înțelegere!
Așadar, sfatul meu este să cântărești bine ceea ce auzi despre tine, să îți iei un moment și să discerni dacă e adevărat sau nu. Foarte des se întâmplă să te auzi descris de cei din jur – nu lua asupra ta ceea ce nu îți aparține.
Sursa foto aici.
