Timp de citit : 2 minute

O-poveste-personală-despre-a-aștepta-ca-viziunea-să-se-maturizeze

Vreau să îți povestesc o întâmplare din viața mea, de acum aproximativ doi ani.

Terminasem un curs de croitorie, eram încântată de ceea ce am învățat, începusem să iau comenzi de la prietene de-ale mele, și povestind despre toate astea cu cine mă întâlneam, mereu auzeam întrebările: Și ce plan ai în continuare? Ce vrei să faci acum cu croitoria? Îți deschizi ceva? Ce anume? Când? Unde? Cum???

Și mereu eram întrebată..același set de întrebări, din nou și din nou, de fețe încântate, care așteptau să le spun că am un plan și vis măreț.

Așa am ajuns să devin presată de întrebările oamenilor și am început să cer de la mine răspunsurile de care ei aveau nevoie. M-am chinuit să îmi fac un plan, să mă gândesc, dar fără succes.

Am făcut asta până într-un moment, când am stat și m-am gândit, și m-am întrebat: oare trebuie cu adevărat să am răspunsuri la aceste întrebări? Acum?

Mi-am luat o perioadă în care am stat și m-am rugat ca Dumnezeu să îmi arate ce trebuie să fac în continuare cu această pasiune a croitoriei, și care ar fi următorii pași pe care aș putea să îi fac. Ce anume îmi doresc și cum ar putea să arate viitorul apropiat cu această pasiune a mea în peisaj.

După o vreme am primit răspunsul așteptat: conștientizarea profundă că trebuie să aștept ca acest vis al meu să se maturizeze, să prindă formă și contur.

Am înțeles că e perfect în regulă să spun oamenilor că nu am răspunsuri la întrebările lor, că visul meu nu e complet încă și nu le pot spune acum ce voi face mai departe.

A fost așa o eliberare!! Nu pot să descriu. Deși oamenii nu primeau răspunsurile pe care poate și le doreau, am decis că nu e nici-o problemă. Asta sunt eu și asta este etapa în care mă aflu. M-am scuturat de povara întrebărilor presante (fără răspuns) ale celor din jur.

Între timp am continuat să mă dezvolt și aștept ca viziunea și visul meu să se dezvolte și ele. În ce formă? Nu știu. Dar acum știu că nu voi mai pune presiune pe mine atunci când oamenii au anumite așteptări care nu sunt neapărat în regulă. Acum stau mai mult și încerc să discern ce așteptări preiau de la cei din jur, și ce nu.

Concluzia mea personală:

Cântărește așteptările pe care cei din jurul tău le proiectează asupra ta. Nu le prelua decât dacă sunt bune și reale.

Ai fost vreodată într-o situație asemănătoare?

Sursa foto aici.

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.