Timp de citit : 4 minute
Plânsul-este-benefic-pentru-copii

Plânsul și crizele de furie ale copiilor sunt într-adevăr greu de gestionat.
Marea întrebare a părinților este cum să reacționeze și care ar fi abordarea potrivită.
Iar teoriile sunt multiple: ignorare, ținut în brațe, distragerea atenției, îl faci să râdă sau îl pedepsești.

Oare copilul te manipulează atunci când plânge? Este oare răsfățat?

Aletha Solter a cercetat plânsul copiilor timp de 25 de ani, apoi a scris cartea “Lacrimi și crize de furie – Ce e de făcut când bebelușii și copiii plâng”. Am citit-o și am făcut un rezumat scurt al ei.

Rezumatul cărții Lacrimi și crize de furie – Ce e de făcut când bebelușii și copiii plâng

Plânsul este un mecanism natural de eliberare de stres. Acesta permite celor mici să se vindece de frustrări sau spaime, să se elibereze de tensiune. Datoria ta nu este să pui capăt plânsului sau furiei. Când copilul plânge, acesta nu te respinge și nici manipulează. Dacă plânge nu înseamnă că ești un părinte rău.

Plânsul este un mecanism natural de eliberare de stres

Cartea de față îi încurajează pe părinți să țină copilul în brațe și să îi permită să plângă în prezența sa iubitoare. În felul acesta copilul învață că îi acceptăm emoțiile, și le poate exprima în siguranță cu noi. Asta va duce de asemenea la evitarea violenței, hiperactivității sau problemelor de disciplină – care pot apărea ca urmare a inhibării metodelor de descărcare emoțională.

Chiar și în cel mai minunat mediu, copiii nu sunt scutiți de stres. Dar se pot vindeca prin lacrimi. Acestea le permit să rămână sănătoși emoțional.

Există patru moduri principale prin care copiii fac față stresului: prin verbalizare, joc simbolic (începe în jurul vârstei de 2 ani), râs și plâns (inclusiv crize de furie).

Plânsul copilului poate declanșa propriul stres și propria nevoie de a plânge. Reprimarea plânsului se transmite de la o generație la alta. Ia-ți timp să procesezi ce iese la suprafață la tine însuți.

Copiii care își reprimă plânsul, dezvoltă anumite tipare de comportament pentru a se abține din plâns: suptul degetului sau al unui colț de păturică de exemplu.
DAR, vestea bună: consecințele reprimării plânsului pot fi îndepărtate atunci când adulții învață beneficiile plânsului și le oferă copiiilor siguranța emoțională de care au nevoie.

Nu pedepsi copilul pentru că plânge, nu îi distrage atenția sau ignora.
Acceptă-i descărcarea emoțională.
Nu îl învăța să își reprime plânsul.

Nu ignora niciodată bebelușul sau copilul care plânge.

Copiii se vor simți mai bine când li se va permite să plângă atât cât au ei nevoie. Veți observa la finalul unei “sesiuni” de plâns că este vesel și binedispus, sau va adormi profund.

Beneficii fiziologice

Plânsul este o stare de stimulare fiziologică care precede o relaxare profundă. Este un mod foarte eficient de reducere a tensiunii. Plânsul și crizele de furie au scopul de a reda corpului echilibrul fiziologic și psihologic. Atunci când plângem ca răspuns la un stres emoțional, se eliberează energie, se reduce presiunea și se micșorează tensiunea, se elimină hormonii de stres și neurotransmițătorii din corp, restaurându-se echilibrul fiziologic.

Beneficii psihologice

  • Îmbunătățește sănătatea emoțională.
    Când copiii au posibilitatea să plângă sau să aibă crize de furie, ca urmare a unor experiențe înfricoșătoare sau frustrante, răspunsul la stres nu va fi declanșat mai târziu de situații similare (plânsul convinge cumva creierul că amenințarea a fost depășită și rezolvată).
  • Creează un atașament sănătos între părinte și copil.
  • Crește stima de sine.
  • Copiii învață mai bine.

Cum este reprimat plânsul la copii

  • i se spune să nu mai plângă
  • e pedepsit
  • retragerea dragostei sau atenției, izolarea copilului
  • distragerea atenției prin vorbă, muzică, mișcare, jocuri
  • i se pune copilului ceva în gură (sânul, mâncare, suzetă)
  • umilire, tachinare
  • negarea sau minimizarea durerii copilului
  • lăudarea copilului când încetează să plângă
  • copilul este făcut să vorbească sau să râdă

Oferă-i copilului libertatea de a plânge. Plânsul îl eliberează. Poți facilita, fără să îți dai seama, reprimarea mecanismului de vindecare: plânsul.

0-1 an

Funcția principală a plânsului este comunicarea unor nevoi sau disconfortului. O funcție secundară este aceea de eliberare de stres fizic sau emoțional.

Surse de stres la bebeluși

  • Nevoile neîmplinite, mai ales cele legate de atingere și ținutul în brațe. Se pare că primele nouă luni după naștere sunt importante din punct de vedere al contactului fizic.
  • Suprastimularea este o altă sursă de stres.
  • Frustrările de creștere. Din cauza decalajului de timp între dorința bebelușului de a face ceva nou și abilitatea de a face.
  • Durerea fizică.
  • Experiențe înfricoșătoare.

Cum să reacționăm când bebelușul plânge

  • Ia-l în brațe și privește-l în ochi.
  • Ține-l calm, încearcă să respiri adânc și să te relaxezi. (Dacă ești furios roagă pe altcineva să facă asta, sau ia-ți o pauză să îți revi.)
  • Vorbește-i. Spune-i “Te iubesc. Te ascult. Ești în siguranță cu mine. Rămân cu tine. Este în ordine să plângi.”
  • Atinge-i cu blândețe mâinile sau fața.
  • Ține-l în brațe cu dragoste până plânsul încetează.

Reprimarea plânsului la bebeluș va duce la dezvoltarea de tipare de control: atașamente față de obiecte sau părți ale corpului, alăptare, legănat. Acestea vor inhiba intimitatea și dezvoltarea emoțională sănătoasă.
Prin permiterea plânsului, acceptare și iubire, copiii pot renunța la aceste tipare de control.

1-8 ani

Surse de stres

Frustrări de creștere, joaca cu alți copii, frici, reacții la controlul părinților, pedepse, grabă, situație familială instabilă etc.

Fenomenul “fursecul rupt”

Nevoia de a plânge se acumulează treptat, până când impulsul de a plânge de așa puternic încât copilul nu se mai poate abține. În acel moment aproape orice lucru îi poate genera lacrimi, izbucnirea în plâns părând total nejustificată. De exemplu, i se dă ultimul fursec din cutie. Se întâmplă să fie rupt. Iar copilul are o criză de furie. Motivul pentru care copiii plâng dintr-un motiv atât de insignifiant este că au acumulat stres. Este doar ultima picătură, factorul declanșator.
Dacă îi permiteți copilului să plângă în acele momente, va fi fericit și relaxat la finalul crizei.

Violența
Unul dintre factorii care predispun ființa umană la violență este faptul că nu i s-a permis să se elibereze de emoțiile rezultate din suferință. De aceea, copiii violenți trebuie încurajați să plângă. Ajutați-l să se simtă în siguranță și iubit, astfel își va transforma pornirile violente în lacrimi. (Cartea se ocupă mai în detaliu de subiectul violenței copilului.)

Pe măsură ce copiii cresc, ei se eliberează de stres și prin povestire, joc și râs. Încurajați copilul să povestească ce s-a întâmplat, prin cuvinte sau joc. Vă puteți juca cu el, și pune în scenă diverse evenimente și situații.

Concluzie

Când copiii sunt liberi să-și elibereze emoțiile rezultate din traume, pierderi, frustrări și frici, trupurile și mințile lor se vindecă de stres.

Cartea merge mult mai în profunzimea lucrurilor decât am notat eu aici. Își argumentează bine ideile și se citește ușor. O recomand!

Sursa foto: unsplash.

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.