Povestea mea – Michelle Obama (RECENZIE)

Am citit cartea pe nerăsuflate, în trei zile. Deși are vreo 600 de pagini (traducerea în limba română). Dar se citește ușor. Trei zile cât am fost răcită, am uitat de boală citind cartea ei, .

Michelle Obama este soția lui Barak Obama, Prima Doamnă de culoare a Statelor Unite ale Americii.

Într-o propoziție, cartea este despre: familie, cultură, educație, pierdere, transformare, adaptare, cine ești tu de fapt, ce crezi și ce alegi să faci.

Citind-o, parcă stai la masă cu Michelle Obama, care își rememorează viața. Mergi cu ea în cartierul South West din Chicago, cunoști fetița familiei de negrii, care e încurajată să învețe; care descoperă, pe măsură ce crește, cultura negrilor și în ce fel sunt diferiți de albi. Mergi cu ea la Universitate, apoi în biroul de avocatură. Ești părtaș poveștii ei de dragoste cu Barak Obama, provocărilor de cuplu, de familie. Îi asculți întrebările și dilemele. Vezi cum se transformă și cum ia decizii. Ajungi la Casa Albă și descoperi acel univers.

Ce înseamnă să fii dintr-o dată o persoană publică? Ce reguli sunt, care e noul tău rol ca Prima Doamnă?

“Povestea mea” e o călătorie care te îndeamnă să îți rememorezi povestea, pe măsură ce o face în fața ta Michelle Obama.
E o poveste despre șanse și oportunități.
Vei medita îndelung la cum sunt percepuți negrii. În ce fel sunt vulnerabili. Cum ne ajută educația.
Ce vrem de fapt de la viața noastră? Suntem suficient de buni? Cine suntem noi?

O admir pe Michelle Obama.
Pentru felul în care ea alege să discearnă lucrurile, să lupte, să își aleagă valorile.
Pentru felul în care decide ce e mai important.
Pentru felul în care face sacrificii.
Pentru felul în care iubește.
Pentru sinceritatea și deschiderea ei.
Pentru munca de a-i ajuta pe cei vulnerabili.

Îmi place felul în care ea își susține soțul. Felul în care îi vede atuurile, calitățile, abilitățile. Cum îi lasă libertatea de a-și urma viziunea. Cum își permite să se lase provocată de felul lui de a fi.

Am uitat: cartea este și despre maternitate și echilibrul între viața personală și carieră.
Despre politică bănuiți deja că are un loc în carte. E interesant să vezi prin ochii ei acest domeniu.

Două idei din carte care mi-au rămas în minte:

• impactul “fake news” (al știrilor false), al urii, percepția oamenilor asupra noastră, cum sunt văzuți și tratați negrii. Toate au de-a face cu identitatea noastră. Michelle Obama povestește cum a trăit aceste lupte. Mi-au dat de gândit.
• apoi o mică idee, care nici nu se află printre temele majore, dar care mi-a atras atenția: importanța grupului de femei pe care Michelle le-a avut în jur, care i-au fost mereu aproape. Îmi aduc aminte de prietenele mele și de modul în care an de an sunt binecuvântată peste măsură de aceste prietenii. Îmi place constatarea lui Michelle, aceea că ai nevoie de suport, și așa mult face grupul acesta de oameni apropiați pe care să îl ai alături. Nu cred că poți realiza ceva în izolare.

“cred că aceasta este una dintre cele mai inutile întrebări pe care adulții le pot pune copiilor – Ce vrei să te faci când o să crești mare? De parcă creșterea ar fi un proces finit. De parcă, la un moment dat, devii ceva, iar acela este sfârșitul.” (Michelle Obama)

Concluzie:

Citește dacă vrei să aflii cum a fost viața lui Michelle Obama: cu ce s-a confruntat, ce impact a avut educația în viața ei, și cum e să fii în papucii cuiva de culoare astăzi.

P.S. O poți comanda de pe cu transport gratuit.

Ai citit-o cumva? Cum ți s-a părut?