Prin 2012, pe când eram implicată în proiectul ITSchool organizat de AIESEC, dacă îmi amintesc bine, Călin Iepure amintea de Toastmasters. Mi s-a părut interesant conceptul lor, și direcția de dezvoltare – public speaking, așa că mi-am zis că stochez informația asta undeva în mintea mea, pentru a o accesa atunci când e potrivit și am curajul de a-i contacta.
Prin 2015 m-am gândit mai serios, și îmi doream așa mult să mă implic, am făcut ceva research, dar singură nu m-am mobilizat să merg să îi cunosc.
Pe 4 februarie (2017) am dat startul Bootcamp-ului de blogging unde Giorgia mi-a oferit sfatul de a intra în rândul Toastmasteri-lor, deoarece mi-ar prinde bine din perspectiva blogging-ului, și cum să prezinți un mesaj cu impact.
Deja era prea mult, prea multă amânare și semnale în direcția asta, așa că am început să îi caut, și am dat de întâlnirile lor săptămânale, curând ivindu-se ocazia de a merge.
Cu emoții și așteptări, am ajuns la întâlnirea lor, împreună cu Radu. La un moment dat, ne-am pus problema dacă întâlnirile sunt deschise publicului larg, dacă e ok să mergem, dar ne-am făcut curaj, și ne-am zis că, dacă evenimentul pe facebook e public, e în regulă să participăm.
Ne-au întâmpinat cu căldură, toată lumea voia să facă cunoștință cu noi. Majoritatea aveau ecusoane cu numele, și am primit și noi unele, după ce am fost trecuți într-un GuestBook.
Întâlnirea a început, și m-a uimit organizarea lor, totul era expus foarte clar, cine ce rol are, ce presupune fiecare rol, ne-au urat bun venit nouă, celor noi, invitaților, (deși pe noi nu ne-a invitat nimeni, și cumva ne-am autoinvitat, nu știu dacă a fost în regulă sau nu, anyway), și a început întâlnirea. Au fost trei părți, cea a discursurilor pregătite, trei persoane au susținut câte un discurs pentru lecțiile la care erau, apoi a urmat o parte a discursurilor spontane, și evaluarea.
Invitații au fost încurajați să participe la secțiunea de discursuri spontane, cel care dorea, alegea un număr dintre subiectele pregătite de maestrul Jobenului, fără să știe ce subiect îl așteaptă. Avea 15 secunde de găndire, și apoi 1 minut parcă, în care trebuia să vorbească despre subiect, discursul său trebuind să aibă introducere, cuprins și încheiere. Spre surprinderea mea, Radu a avut curajul de a se ridica și de a încerca un discurs spontan.
Partea de evaluări a fost interesantă, cei care aveau rolul de a evalua mesajul membrilor care au pregătit discursuri, au oferit la final un feedback, sfaturi, au apreciat ceea ce le-a ieșit bine vorbitorilor, și chiar și ei au fost evaluați în timp ce au oferit feedback.
Toată întâlnirea și interacțiunea cu Toastmasters m-a provocat să mă gândesc la felul în care eu vorbesc, la felul în care eu transmit un mesaj. Chiar mi-am făcut o listă cu teme de casă, ce să caut, ce să citesc, la ce să mă gândesc.
Mi-a plăcut elocvența fiecăruia dintre cei care au vorbit de-a lungul întâlnirii, seriozitatea lor, modul lor profesional de a trata lucrurile și participanții. Am fost foarte plăcut surprinsă, și mă gândesc serios să intru în rândul lor. Va trebui totuși să îmi adun curajul, dar știu că m-ar ajuta enorm în a transmite un mesaj cu impact!
Tu ce știi despre TOASTMASTERS?
Sursa foto: pagina oficială a Toastmasters Timișoara.
