Pășind pe coji de ou este o carte despre părinți și copiii ajunși la maturitate.
Este despre relații, despre durere și bucurie, despre transformare, despre caracter, personalitate, schimbări.

Este o colecție de povești de familie.

În fiecare seară a ultimelor două săptămâni, cu o cană de ceai fierbinte alături, citeam pe nerăsuflate câte un capitol.

De ziua mea am primit cadou un voucher cu care îmi puteam cumpăra cărți de la Cărturești. Greu a fost să mă decid. Am luat lista cu titluri de cărți pe care le-aș citi, și după câteva zile de căutat recenzii, verificat notele cărților, gândit ce subiecte aș vrea să citesc, am ajuns la două cărți: O pereche de pantofi (o carte despre contabilitate pe înțelesul tuturor) și cartea Pășind pe coji de ou.

Cu ceva temeri am decis să o aleg. Și mă bucur așa tare că am făcut-o!
Este prima carte pe acest subiect pe care am citit-o.

Despre carte

Se citește așa ușor! Mă așteptam să fie o carte care seamănă cu cele de dezvoltare personală, cu rezultate bătute în cuie, cu lecții frumos evidențiate, cu capitole și subcapitole bine formulate, dar nu e chiar așa. E o colecție de povești de viață care ilustrează așa frumos principiile care ne ghidează în relații. Se potrivește totuși stilul în care e scrisă cu mesajul cărții.
Fiecare poveste te captează și la finalul ei te întrebi: ce pot învăța eu de la familia asta? Ce pot aplica pentru a avea ceea ce au ei? sau Ce pot face diferit să nu am parte de suferința pe care ei o trăiesc?

Cum m-a ajutat pe mine personal

• Am căștigat informații noi care m-au ajutat să mă înțeleg, să înțeleg etapele prin care trece relația dintre părinți și copii, și să îmi înțeleg părinții mai bine
• Empatie față de părinții mei. Acum știu puțin și cum arată lucrurile privind din postura lor
• Să îmi arăt acceptare
• Să nu mă simt singura, sau unica care trece prin asta. Fiecare familie trece prin același carusel de emoții, transformări, etape, care până la urmă sunt normale.
• Idei și informații pentru când voi fi și eu părinte.

Printre ideile prezentate în carte:

1. Schimbările mici, în timp, duc la rezultate mari. Cele mai mărunte schimbări produse într-o relație sunt sesizate și apreciate, și în timp vor ajuta!
O relație se poate schimba făcând ajustări minore, niciodată nu este prea târziu, iar ele vor fi apreciate.

Schimbările mici, în timp, duc la rezultate mari

2. Confruntați cu o nouă provocare, părinții au două opțiuni: fie se adaptează, fie rămân cu vechile atitudini.

3. Fă-ți curaj și vorbește cu copii despre bani. Acest aspect aduce în fiecare familie o încărcătură emoțională

4. Schimbările dintre generații și cum afectează acestea felul în care părinții își cresc copiii.

5. Se vorbește mult despre perioada în care copiii părăsesc casa părintească (între 20 și 30 de ani) și ce aduce această schimbare în relațiile lor. Pierderea pe care părinții o resimt. Procesul de separare. E interesant!

6. Cum să accepți slăbiciunile părinților și cum să te împaci cu eșecurile copiilor tăi.

Cartea vorbește despre greutățile, întrebările, tensiunile care apar în relația dintre părinți și copiii lor ajunși la maturitate. Cum se transformă această relație, ce schimbări apar și unde ne este greu și dificil. Ce putem face ca să avem relații armonioase.

Concluzie

Mi-a fost puțin greu să desprind lecțiile sau ideile de bază pe care le pot lua ca învățături. Dar asta poate transmite faptul că nu există o singură rețetă de succes care poate fi aplicată în relații ca totul să iasă bine. Nu există așa ceva. Fiecare familie e unică, diferită și specială. Dar privind la ce anume funcționează sau nu, din poveștile spuse de Jane Isay, putem fi inspirați, putem conștientiza sau învăța mai multe despre noi înșine și despre relațiile din familie.

Unde o găsesc

La Cărturești aici.

Puneți mâna pe ea și citiți-o, o să vă îmbăgățească, sunt sigură!