De când am devenit mamă, și am citit câte ceva despre dezvoltarea copilului în primii ani de viață, de fiecare dată când aud pe cineva făcând un comentariu de genul “e șmecher”, “s-a șmecherit”, unui bebeluș, mă irit maxim. Îmi vine să contrazic persoana și să apăr copilul care nu se poate apăra, să îi spun de ce nu e adevărat.
Am senzația că acel copil nu e înțeles, și i se lipește o etichetă negativă.
Poate copilul este obosit, poate are nevoie să își descarce emoțiile acumulate. E doar un bebeluș care nu poate comunica prea multe cu noi, care are nevoi și frustrări, care acum învață.
Creierul său acum se dezvoltă, nu este matur complet ca al unui adult. Are nevoie să doarmă, să mănânce, să fie înțeles, observat, ajutat. Are nevoie să exploreze, e dificil pentru el să accepte limitele impuse, să aibă zone și lucruri interzise.
E o mică ființă umană care acum încearcă să își dea seama cum e lumea în care a sosit.
Și noi lipim direct eticheta “s-a șmecherit”. Pentru că începe să aibă voință, sau pentru că e sonor…
Hai să fim mai atenți cum vorbim despre copil. Să ne așezăm la nivelul lui și să îl observăm puțin. Să nu ne grăbim să punem etichete pe el. Vor pune alții destule. Noi să fim cei care îl împuternicesc, înțeleg și iubesc.
Sursa foto: unsplash.