Talentul nu prezice succesul – Despre cartea Grit de Angela Duckworth

Ideea din titlu este una dintre concluziile cercetării Angelei Duckworth, scriitoarea cărții “Grit – Puterea pasiunii și perseverenței”.

Angela Duckworth este academician, psiholog și scriitor. Este cunoscută pentru munca ei de cercetare pe subiectul dârzeniei/perseverenței.
Ea definește “grit” ca pasiune și perseverență pentru obiective pe termen lung.
A studiat ce anume au în comun oamenii care realizează performanțe înalte, iar “grit” a fost răspunsul. Munca ei de cercetare a arătat că acesta nu are legătură cu IQ-ul sau telentul, dar are o legătură cu conștiinciozitatea.

Cartea a fost publicată în mai 2016 în SUA, iar la noi a apărut în același an la editura Publica, tradusă de Raluca Chifu. Ideile prezentate sunt susținute printr-o multitudine de exemple, interviuri și argumente. Scopul cărții este prezentarea rezultatelor cercetării a ce anume fac diferit cei cu rezultate extraordinare. Are și o parte în care vorbește despre cum cultivăm în copii acest lucru (vezi mai jos).

Câteva idei prezentate în carte

Voi trece direct la prezentarea celor mai relevante și interesante idei pe care eu le-am descoperit în carte. Nu le-am cizelat, doar le-am împărțit cât de cât pe subiecte.

TALENT versus EFORT

• Potențialul nostru e un lucru, ce facem cu el e altceva.
• Pe cât de mult contează talentul, efortul contează dublu!
• Dacă nu știm să ne explicăm cum anume un atlet, muzician sau altcineva a făcut ceva extraordinar, suntem înclinați să spunem că au un dar, și că nimeni nu te poate învăța așa ceva.
• “Efortul consistent pe termen lung este totul.”
• “Entuziasmul e comun, anduranța e rară.”
• “Ani de efort sunt adesea confundați cu talentul înnăscut.”

Entuziasmul e comun, anduranța e rară.

De ce renunțăm?

S-ar putea ca înainte să renunți, unul dintre următoarele patru gânduri să-ți treacă prin minte:
– Sunt plictisit.
– Efortul nu se merită.
– Asta nu e important pentru mine.
– Nu pot face asta, așa că mai bine renunț.

Mentalitatea Grit

Vreau să fac asta orice ar presupune!

Despre pasiune și cum ne descoperim interesul

• Pentru majoritatea oamenilor, interesul fără pasiune e aproape imposibil de susținut o viață întreagă.
• Cercetările arată că oamenii sunt cu mult mai satisfăcuți în munca lor atunci când fac ceva care se potrivește intereselor lor personale.
• Oamenii care muncesc ceva din aria lor de interes, își îndeplinesc sarcinile mai bine.
• Se pare că foarte puțini oameni ajung să iubească ceea ce fac la locul de muncă.
• Dar: e totuși naiv să credem că oricare dintre noi poate iubi fiecare minut a ceea ce facem.
• Combinarea locului de muncă cu ceea ce îți captează atenția și imaginația este o idee bună.
• “Cred că majoritatea tinerilor NU au nevoie de încurajarea de a-și urma pasiunea. Cei mai mulți vor face asta într-o clipită, dacă ar avea o pasiune. Dacă sunt vreodată învitată să țin un discurs de serbare de sfârșit de studii, încep cu sfatul de a-ți hrăni o pasiune.”
• “Majoritatea modelelor de grit pe care i-am intervievat, mi-au spus că au petrecut ani de zile explorând diferite interese, și că cel care a ajuns să le atragă atenția nu era reconoscibil ca fiind destinul vieții lor.”
• Ce îi blochează pe tineri să își dezvolte un interes anume de carieră sunt așteptările nerealiste.
• Pasiunea pentru munca ta e o mică descoperire, urmată de foarte multă dezvoltare, apoi o viață întreagă de aprofundare.
• Copilăria este, în general, mult prea devreme ca să știm ce ne dorim să facem când vom deveni mari. Majoritatea oamenilor abia încep să graviteze către un interes vocațional și să se depărteze de altele, la gimnaziu.
• Interesele nu se descoperă prin introspecție, ci sunt declanșate de interacțiunea noastră cu lumea exterioară. Acest proces poate fi haotic, dezordonat, ineficient, întâmplător. Asta e pentru că nu poți să prezici ce anume îți va capta atenția și ce nu. Nici nu te poți obliga să îți placă anumite lucruri.
• Descoperirea inițială a unui interes trece adesea neobservată. Se poate să nu îți dai seama când începi să fi interesat de ceva anume. Acest moment inițial trebuie să fie urmat de alte întâlniri în care să îți atragă din nou atenția.
• Dezvoltarea unui interes presupune bineînțeles timp, energie și da, ceva disciplină și sacrificiu.
• Sentimentul de plictiseală după ce ai făcut ceva pentru un timp este o reacție foarte naturală. Toate ființele umane tind să caute noutatea și lucrurile surprinzătoare după ce au văzut ceva.

Interesele nu se descoperă prin introspecție, ci sunt declanșate de interacțiunea noastră cu lumea exterioară. Acest proces poate fi haotic, dezordonat, ineficient, întâmplător. Asta e pentru că nu poți să prezici ce anume îți va capta atenția și ce nu. Nici nu te poți obliga să îți placă anumite lucruri.

Ca să îți descoperi pasiunea, întreabă-te:

• La ce îmi place să mă gândesc?
• Pe unde umblă mintea mea?
• De ce anume îmi pasă cu adevărat?
• Ce contează cel mai mult pentru mine?
• Cum îmi place să îmi petrec timpul?
• Ce anume găsesc foarte insuportabil?

Amintește-ți că descoperirea unui interes ia timp. Ai răbdare. Continuă să îți pui întrebări și lasă răspunsurile să te ghideze către noi întrebări. Continuă să sapi. Caută oameni care îți împărtășesc interesele. Caută modalități să declanșezi acele interese care îți captează atenția din nou și din nou.

Despre efortul și dificultatea exersării

“Îți place să exersezi? Nu voi minți, niciodată nu îmi place să exersez. De fapt, sunt momente scurte în care, mergând spre bazin la patru, patru jumătate dimineața, sau când nu mai suport durerea, gândesc: Doamne, se merită asta?. Și atunci de ce nu renunți? E foarte simplu, pentru că iubesc să înot. Am o pasiune pentru competiții, pentru rezultatul antrenamentului, pentru sentimentul de a fi în formă, de a câștiga, de a călători și a întâlni prieteni. Urăsc exersatul, dar în ansamblu am o pasiune pentru înot.”

• Încercarea de a face ceva ce nu poți încă e frustrantă, incomfortabilă și chiar dureroasă.
• Încercarea de a face ceea ce nu poți încă, eșuarea și învățarea a ce trebuie să faci diferit este exact modul în care experții exersează. Sentimentele de frustrare nu sunt în mod necesar un semn că ești pe calea greșită. În mod contrar, dorința de a fi făcut lucrurile mai bine este adesea întâlnit în procesul de învățare.

Sentimentele de frustrare nu sunt în mod necesar un semn că ești pe calea greșită. În mod contrar, dorința de a fi făcut lucrurile mai bine este adesea întâlnit în procesul de învățare.

Cum cultivăm grit la copii

• “Ca părinte și ca om de știință socială, recomand ca, imediat ce copilul tău e destul de mare, să găsești ceva ce ar putea să îi placă să facă în afara școlii și să îl înscri.”
• “Cred că copilul înflorește atunci când petrece o parte a săptămânii făcând ceva dificil, ce îl interesează.”
• Sunt nenumărate studii care arată cum copiii care sunt implicați în activități extracuriculare, au un scor mai bun la orice măsurătoare poți concepe – iau note mai bune, au o încredere de sine mai mare, au șanse mai mici de a intra în probleme etc.
• Activitățile extracuriculare sunt o modalitate pentru tineri de a practica și dezvolta o pasiune și perseverență pentru scopuri pe termen lung.
• “În familia noastră avem o regulă care are trei părți. Prima este că toți – inclusiv mama și tata – trebuie să facă un lucru greu. Un lucru greu e ceva care necesită exercițiu zilnic deliberat. Am spus copiilor mei că cercetarea psihologică este lucrul meu greu, dar practic și yoga. Tatăl încearcă să devină un dezvoltator imobiliar mai bun, și face la fel cu alergatul. Fiica mea cea mare, Amanda, a ales pianul ca lucrul ei greu. A făcut balet câțiva ani, dar apoi a renunțat. Așa a făcut și Lucy. A doua parte a regulii noastre este că poți renunța, dar nu poți renunța până nu se termină sezonul, până când nu se termină abonamentul, sau până nu apare un mod natural de a se finaliza acea etapă. Trebuie, cel puțin pentru intervalul pentru care te-ai angajat să termini ce ai început. Cu alte cuvinte nu poți renunța într-o zi în care profesorul țipă la tine, pierzi o cursă sau trebuie să renunți la o petrecere pentru că ai recital a doua zi de dimineață. Nu poți renunța într-o zi rea. Și, în final, regula spune că tu trebuie să îți alegi lucrul greu. Nimeni nu îl va alege pentru tine. Pentru că nu are sens să faci un lucru greu de care ești vag interesat. Când fetele vor intra la liceu regula se va schimba. O a patra cerință va intra în vigoare: fiecare fată va trebui să se angajeze la cel puțin o activitate: fie va începe ceva nou, fie va continua ce a deja început, pentru cel puțin doi ani.”

Copilul înflorește atunci când petrece o parte a săptămânii făcând ceva dificil, ce îl interesează.

Concluziile cărții

Succesul nu e niciodată final, eșecul nu e niciodată fatal. Curajul e cel care contează!
Ceea ce realizăm în maratonul vieții depinde foarte mult de grit-ul nostru – pasiunea și perseverența pentru scopuri pe termen lung.

Observații personale

• Cartea se citește ușor
• Mi-a plăcut pentru că am aflat lucruri noi despre interes și pasiune, ba chiar mi-a corectat percepțiile pe care le aveam despre talent și interese. M-a ajutat să identific pe unde mă aflu și ce aș putea face diferit în domeniul carierei mele.
• Am ales-o pentru că m-a atras subiectul dezbătut. Știam că am probleme la rezistența în fața adevrsităților, și nu iubesc deloc dificultățile, chiar fug de ele, așa că voiam să aflu ce are de zis cartea aceasta pe subiect.
• O recomand celor care vor să se documenteze pe subiectele: perseverență, pasiune, cum îți găsești un interes, cât de mult contează talentul, cum ajuți copilul să dezvolte dârzenie/reziliență.

Ideea principală a cărții

Ceea ce realizăm în maratonul vieții depinde foarte mult de grit-ul nostru – pasiunea și perseverența pentru scopuri pe termen lung.

Poți comanda cartea din librăriile Cărturești. Sunt curioasă dacă ai citit-o și cum ți s-a părut. Sau cum ți se par ideile prezentate de mine în articol.