Timp de citit : 1 minut

968960_10201461489808993_2069553659_n

Nu știu cine a imprimat in mintea mea refuzul. Total, direct, fără nici o secundă de ezitare sau măcar..meditare.

Aproape întotdeauna refuz să fiu ajutată …în 99,9% din cazuri…fără să gândesc măcar puţin dacă am nevoie, sau chiar știind că am nevoie de el, mă trezesc cu Nu-ul pe buze.

Of, tiparul nesănătos de a “te descurca singură”.

Ţi se întâmplă şi ţie să refuzi să accepţi ajutorul? De ce oare?

De unde vine tendinţa asta uriaşă de a ne descurca singuri în orice? Dacă am putea, dar suntem limitaţi..

De unde falsa impresie că pot singură?…că trebuie să pot singură și că altfel sunt slabă?

Sau…poate o concepție greșită a politeții?

Ceea ce m-a făcut să meditez la asta a fost faptul că azi am refuzat categoric, din start, o mână de ajutor…ca apoi să îmi dau seama câtă nevoie aveam de ea…și apoi să regret că am refuzat-o.

Vreau să schimb obiceiul acesta greșit la mine…să gândesc puțin când am nevoie de ajutor…să îl cer sau să îl accept!

Avem nevoie unii de alții, am fost creați să trăim în comunitate

Avem nevoie unii de alții, am fost creați să trăim în comunitate, nu avem tot ce este nevoie pentru viață în noi înșine. Ci trebuie să ne ajutăm reciproc ca să mergem înainte.

Tu accepți ușor ajutorul?

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.