Vești. Ce am mai făcut

Salutare!
În ultime vreme scrisul pentru blog nu a fost între prioritățile mele. Din septembrie până în primăvară am studiat despre somnul bebelușului și al copilului, în cadrul Family Sleep Institute, am cumpărat o casă și ne-am mutat în afara orașului, plus am trecut prin stările de rău aferente primului trimestru de sarcină. Așteptăm al doilea copil! Un băiețel.

Dar e adevărat și faptul că odată cu trecerea timpului, nu mai simt nevoia să împărtășesc atât de mult, sau să îmi spun opiniile, sau să ofer informații. Poate pentru că îmi dau seama că informații sunt multe și suficiente, opinia mea nu mai contează atât de mult, sau sunt mai flexibilă legat de opinii, mai rezervată, mai gânditoare. E și faptul că suntem așa absorbiți de internet și device-uri, încât tendința mea acum e de detașare, de a-mi folosi timpul citind o carte, sau stând afară în natură, sau cu familia.

Am avut o perioadă intensă, iar acum am un răgaz înainte de a intra într-o nouă etapă, cea cu doi copilași.

Școala despre somnul copiilor pe care am făcut-o e tare faină, și sunt bucuroasă că am reușit să o absolv. Am învățat foarte multe, și abia aștept momentul când voi începe să lucrez. Dar nu știu când va fi asta. E așa fain să poți ajuta atât de concret pe cineva, într-un domeniu care are atât de multe beneficii (somnul) și care e așa de important. Mă bucur mult că a apărut această șansă în viața mea, și că am avut ocazia să lucrez până acum cu doisprezece familii.

Viața cu un copilaș de aproape doi ani e interesantă. Frumoasă și provocatoare. Perioada asta am nevoie de multă răbdare și empatie. Mă bucur că am răgaz să îmi revin la prânz, când doarme, și seara după ce își începe somnul de noapte. Sunt așa mulțumitoare că am reușit să fiu și studentă în perioada asta în care stau acasă și am grijă de ea!
E fascinant cum crește și se dezvoltă. Cum descoperă lumea și cum ești tu, părintele, modelat. Dar e o slujire tare grea uneori. Trebuie să îți sacrifici din dorințe și plăceri, uenori și din nevoi.

Iar viața la sat, după cinci luni, pot spune că e frumoasă. Mai ales că acum e primăvară și ne bucurăm la maxim de grădină și aer. Oare să scriu un articol separat despre experiența asta? Ce te-ar interesa? Noi am revenit la sat după aproximativ 17 ani. Și eu și soțul ne-am născut la sat. Eu m-am mutat la oraș odată cu începerea liceului, și acum s-a întâmplat revenirea. Dar visul s-a născut mai de mult. Acum aproximativ 10 ani mi-am dorit să revin. E o altă mulțumire uriașă pe care o am. Așa frumos ne-a împlinit Dumnezeu visurile legat de asta!
Anul acesta experimentăm legumicultura, cu principii de permacultură și grădinărit bio-intensiv. E așa interesant! E un an de teste, observat și invățat. Totuși, sper să reușim să mâncăm una-alta de la noi din grădină. De fapt, chiar acum de Paște am avut prima recoltă, salată și spanac. E tare fain să poți culege ceva comestibil crescut de tine! Îmi place mult!

Chiar dacă urmează o perioadă dedicată familiei, m-am gândit să îmi iau anul acesta puțin timp să scriu pe blog despre experiențele mele ca mamă, ca tânără mutată la sat, și ceea ce găsesc valoros în cărți. Ce ți-ar plăcea să împărtășesc? Oare ce ar fi valoros să dau mai departe din experiența mea?

Ultima carte citită, care e așa de faină, este “The life-giving home” de Sally Clarkson, și voi crea un articol separat pentru ea. Abia aștept să reiau ideile și să le trimit mai departe către tine.

Sper că ești bine oriunde te-ai afla în perioada asta marcată de nesiguranță, pandemie, război, scumpiri.

Ne auzim curând!