Nu cred că e benefic să îmi aliniez acțiunile în funcție de ceea ce ar crede ceilalți despre mine.
De ceva vreme am început să fiu mai relaxată în această privință, și să fiu eu însumi, așa cum sunt de fapt, fără să ascund părți din mine, doar pentru că altora nu le-ar plăcea. Este greu, pentru că te expui, poți fi rănit, criticat, și în adâncul nostru dorim acceptare și apreciere.
Cum identific eu când anume sunt tentată să schimb imaginea pe care o “creez” în fața celor din jur?
Semnale:
- țin neapărat să spun motivele pentru care am făcut sau nu anumite lucruri
- țin neapărat să explic și motivez greșelile
- țin neapărat să anunț oamenii atunci când ei cred ceva greșit despre mine
Ceea ce știu despre identitatea mea (vezi postul Despre identitate) mă face să verific dacă acțiunile mele reflectă teoria sau nu. Adică: dacă eu știu că sunt valoroasă și acceptată de Dumnezeu, sunt creată într-un mod minunat, nu mă voi rușina, sau nu voi ascunde felul în care gândesc, arăt etc, doar pentru că nu sunt în trend.
Îmi doresc să fim reali, și să credem adevărata noastră identitate. Pentru că atunci nu vom cizela tocmai acele părți ale ființei noastre, care sunt unice și frumoase.
Sursa foto aici.
