Din nou am fost inspirată de o carte, și anume: “Liniștește-mi inima îngrijorată” de Linda Dillow.
Într-un context în care zilnic auzi oameni verbalizându-și nemulțumirile, e destul de greoi să nu ții și tu pasul cu ei, să nu fii de acord cu ei, să fii creativ și să alegi altfel de subiecte, alt mod de a vedea lucrurile.
Am fost provocată să mă uit la cuvintele mele și la atitudinea mea, și orice fel de îngrijorare sau nemulțumire, să o aduc în fața lui Dumnezeu, în loc de a o exprima verbal celor din jur și a continua în acest ritm.
Vă provoc să vă gândiți la acest lucru: cât din discuțiile voastre sunt plângărețe? cu privire la sistem, trafic, gropi, vecini, job etc.
Cât de mult din energia voastră o direcționați acolo?
V-a ajutat până acum acest obicei să scăpați de nemulțumiri?
Ce anume ar funcționa?
Cum e să ai în jur o persoană veșnic nemulțumită? Cum poți fi altfel?
Sursa foto aici.
