Am observat la mine însămi acest tipar: când devin foare aspră cu cei din jur, din imediata apropiere (a se citi soțul), când îmi vine să îl acuz, și îl găsesc vinovat de tot felul, mă opresc. (Înainte nu mă mai opream, ci dădeam drumul gurii, și mă descărcam pe el de negativul din mine.) Dar acum iau o pauză și mă întreb:
Ce nevoi nu îmi sunt împlinite?
Ce e în neregulă cu mine?
Asta pentru că știu acum tiparul care îmi vine natural să îl practic. Când ceva nu e în regulă cu mine, îmi vine să dau vina pe el, să caut vinovați în exterior.
Poate nu m-am hrănit corespunzător, poate sunt obosită, poate am o dificultate emoțională, poate nu am mai petrecut timpul meu singură, în care îmi reîncarc bateriile. Ceva este acolo, și sigur are legătură cu mine.
Nu știu dacă și tu ai același tipar.
Dar poate următoarea dată când îți vine să verși nemulțumirea pe cel de lângă tine, merită să iei o pauză și să treci la introspecție.
Eu am învățat asta despre mine din cartea “Ține-mă strâns în brațe. Șapte conversații pentru o viață de iubire” de Dr. Sue Johnson. A fost revelator. Și este o lecție prețioasă (din care are mult de beneficiat soțul meu acum). Ce bine că există cărți așa bune, și munca unor oameni, care mă ajută să mă descopăr și să lucrez la mine însămi!
