Timp de citit : 5 minute

Pentru că mi-ați spus că e de interes, am decis să scriu despre mutarea noastră la țară. Voi împărți articolul meu în trei părți: decizia de a face asta, cum a fost căutarea și cumpărarea casei, și ce putem spune după cinci luni de locuit aici.

Decizia

M-am născut și am locuit într-un sat din județul Caraș-Severin timp de 14 ani. Apoi m-am mutat la oraș și mi-a plăcut. După vreo șase ani am început să simt dorul de sat, să îmi doresc natura mai aproape și mai multă. Dar am rămas stabilită în oraș și timpul a trecut.

După ce l-am întâlnit pe soțul meu, am început să visăm împreună la locul nostru, pe care îl vizualizam într-un sat “adevărat”. Și când spuneam asta nu ne gândeam la satele periurbane Timișoarei (aici locuiam), care semănau forte bine cu orașul. Zgomotul, poluarea, lipsa spațiilor verzi era deja comună. Vizualizam un sat cu spațiu mai mult în jurul casei, grădini mai mari, aer mai curat, unde mai vezi o văcuță, găină etc.
Acum trei ani și ceva ne-am căsătorit, apoi am început să ne gândim mai serios la visul nostru. Economii făceam, pentru că ne doream posibilitatea de a plăti un avans mai mare, chiar dacă optam pentru un credit, așa că ne-a rămas să căutăm satul. Ne-am uitat pe hartă și ne-am gândit că am alege un sat mai aproape de dealuri, care are în jur păduri. Am notat unde sunt gropi de gunoi vechi sau noi ale orașului (loc care generează și va genera în viitor aer și sol poluat), ferme de porci mari despre care presa a dezvăluit de-a lungul anilor că au fost surse de sol poluat, plus am notat locația firmei Continental, despre care știam că în apropierea sa mirosul nu este cel mai plăcut. Apoi ne-am dus la colindat satele care erau până în 15-17 km de oraș (luând ca reper centrul Timișoarei).
Observam dinamica satului (dacă era vreuna), căutam să vedem dacă se mută tineri acolo, cum arată satul, ce infrastructură are, prețuri.

După prima rundă de căutări ne-am dat seama că foarte rar se vindea o parcelă de minim 800 mp, și casele noi construite nu erau chiar pe placul nostru. Noi ne doream măcar un dormitor la parter, dacă era cu etaj, sau casă simplă, micuță, doar pe parter. Așa că ne-am îndreptat spre ideea cumpărării unui teren, pe care să ne construim noi o căsuță la un moment dat.

Am găsit satul perfect, terenul, și l-am achiziționat. Apoi am început să economisim iarăși pentru visul construcției.

Au trecut doi ani, ne doream să începem procesul, dar până una-alta am aflat că s-a “mutat” locul pe unde va trece o autostradă (care e doar în planuri momentan), și întâmplarea face ca ea să treacă foarte aproape de parcela noastră (undeva la 500 m). Așa că ne-am întristat și am regândit visul.
Deja aveam un copilaș, începuse pandemia, proprietarii apartamentului în care stăteam în chirie ne-au anunțat că vor scoate la vânzare imobilul, și toate astea ne-au făcut să decidem să cumpărăm o casă gata construită, într-un alt sat din apropierea Timișoarei.

Căutarea și cumpărarea casei

Am pornit la drum cu aceeași listă de dorințe:

  • sat adevărat
  • dar nu foarte departe de oraș (undeva la 15 km era ideal)
  • parcelă ideal mai mare de 300 mp
  • preț cât de cât decent
  • să vedem calitate în construcția casei

Rapid ne-am dat seama că ceea ce căutăm nu prea există. Timp de trei luni am văzut vreo 50 de case. A fost o perioadă greuță, cu copil mic după noi, sincronizare cu somnul, cu mesele, cu agenții sau proprietarii. Asta s-a întâmplat în vara lui 2021, când prețurile materialelor de construcție erau pe val. Sub ochii noștri proprietarii creșteau prețurile, pe când noi încercam să negociem măcar puțin în jos.
Am vrut să cumpărăm trei case. Cu una am ajuns în faza de negociere și proprietarul tot urca prețul, ca apoi să se decidă să o mai țină puțin. Pe una au dat-o proprietarii unor prieteni de-ai lor (avea un preț ff bun), și la cea de-a treia proprietarul nu a vrut să vină cu noi la notar așa repede, ci să mai continue construcția, timp în care a mai urcat prețul, iar noi în final am spus pas.
Ușor descurajați că prețurile continuau să explodeze, am ales să ne uităm la sate până în 20 de km de oraș. Și așa am găsit.
Casă de 15 ani, pe teren de 1400 mp, pe parter cum ne doream, dar într-un sat fără gaz, cu încălzire centrală pe lemne. Cam astea au fost compromisurile noastre: faptul că nu este gaz în sat, că suntem mai departe (20 km de centrul orașului), și casa nu e chiar nou-nouță.

Deși tare greu găseam case care să ne placă la amândoi, după ce am văzut casa asta ne-am dat seama rapid că ne place și că ne-o dorim. E adevărat că ne-a cucerit și grădina mare, plină cu pomi fructiferi și arbuști.

Merită menționat aici faptul că soțul lucra de acasă deja de doi ani, și eu aș fi putut face la fel. Încă sunt în concediu de creștere a copilului, și voi mai fi pentru doi ani. Așa că am fost confortabili cu ideea de a sta mai departe, pentru că nu depindem de oraș așa tare, cel puțin momentan. Iar gândul ducerii copilului la școală mai departe zilnic ni l-am asumat. Vedem ce va fi pe viitor.

Cum au fost primele cinci luni

Primele luni au fost mai grele pentru mine, din cauza stărilor de rău din sarcină, care s-au suprapus cu tot ce înseamnă mutatul cu mobila ta, copil mic, plus am fost studentă, aveam cursuri și apoi pregătirea pentru evaluarea finală și lucrul cu familiile voluntare.
Dar am rezistat eroic, timpul a trecut, grețurile și școala s-au terminat, primăvara a venit.
Am reușit să ne așezăm și odihnim într-un final.

Ce mult ne-a plăcut și ne place liniștea! Aerul curat, plantele din grădină. Cum e o grădină matură, a fost fain să observăm cu surprindere ce răsare primăvara. Ne-au bucurat așa tare lalelele (și sunt destul de multe), arbuștii care au înflorit, ceapa, acum liliacul! Am descoperit că avem mentă și rozmarin, bujor, lavandă, iasomie, soc și multe altele. Mereu suntem surprinși de ceea ce mai descoperim în grădină.

Și suntem așa încântați de proiectul nostru cu grădina de legume. Va fi un an de teste și experimente, de învățat și observat. Am pregătit locuri în grădină în care vom aplica principii de permacultură și grădinărit bio-intensiv. Am învățat cum să îngrijim pomii și cum să semănăm diverse semințe. E fascinant și suntem tare bucuroși că în sfârșit avem o bucată de pământ unde putem semăna ceva cu mâinile noastre. De Paște am recoltat spanac și salată!

Am avut momentele noastre de îndoieli după ce am cumpărat și ne-am mutat. Nu ne-a venit să credem că noi într-adevăr ne-am mutat așa departe de oraș. Sau mici descurajări care au venit din procesul de descotorosire de lucrurile vechilor proprietari, sau faptului că la o casă cu vechime se mai strică una-alta și trebuie să aduci îmbunătățiri. Dar am trecut peste îndoieli, și ne-am dat seama din nou că am luat o decizie bună.
Mai ales în zilele în care ies afară cu fetița mea și o văd cum explorează natura și grădina. E fascinant și tare frumos! Mă bucur că are oportunitatea asta. Vede tot felul de insecte, aleargă, își rupe singură salată sau ceapă verde din grădină și mănâncă, se joacă în aer liber.

Singurul lucru care îmi lipsește uneori e posibilitatea de a comanda acasă mâncare gătită, cum mai făceam în oraș când ajungeam la un nivel de oboseală. Ar fi totuși un restaurant despre care am citit pe internet că ar livra, dar nu am încercat.

Cam asta e povestea. Dacă aveți întrebări specifice la care pot răspunde vă povestesc cu drag.

Să ne auzim cu bine!

anascrie-blog-personal

Lasă un comentariu

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.